Lună: aprilie 2018

Tatăl copiilor îşi doreşte din suflet o bucată de pământ, pe care să construiasca o căsuţă pentru familia lui.

Comună Popești, judeţul Iaşi. Cei doi părinţi au 6 copii: 4 fete şi 2 băieţi. Cel mai mare are 10 ani, iar cel mai mic, 2 ani. Pe lângă asta, soţia bărbatului mai are câteva zile şi naşte al 7-lea copil. Bunicul copiilor încerca să-I ajute, dar e şi el bolnav. Bărbatul visează la un trai mai bun pentru familia sa.

Constantin Florea, tatăl copiilor: – Ce aş avea eu nevoie nu ştiu dacă e posibil. Să am o casă a copiilor.

Reporter: – Aveţi baie?

Constantin Florea, tatăl copiilor: – Baie? De unde să fie, aşa e aici la noi la ţară. La noi la baie, se încălzeşte apa pe foc şi facem cu randu. Problema e pământul, că e scump.

Reporter: – Copilaşii, ce dorinţe au?

Constantin Florea, tatăl copiilor: – Ei nu spun dorinţele lor, ei s-au învăţat cu bine şi rău.

”Când e vară se mai duce la muncă, mai găseşte pe ici pe colo. Stă la mine aici, dacă aş avea le-aş da. Când erau mititei le-am mai dat o hăinuţă, un blid de mâncare. Nu au lemne, nu au mâncare, hăinuţe la copii”, spune Gheorghe Florea, bunicul copiilor.

Omul spune că este constructor, însă povesteşte că nu-şi poate găsi de loc muncă. Ca să aibă ce pune pe masă, lucrează cu ziua şi singurul venit este alocaţia copiilor. Însă acum iarnă, în domeniul construcţiilor, oferta este săracă.

Constantin Florea, tatăl copiilor: – Mă descurc greu, mai ales pe timp de iarnă. Când e vara e altfel. Greu şi cu lemne şi cu bani. Mai muncesc cu ziua pe unde reuşesc.

Reporter: – Îmi spuneaţi că vă găsiţi greu un loc de muncă?

Constantin Florea, tatăl copiilor: – Normal, că n-am carte. Şi îmi cer măcar 8 clase. Am încercat de multe ori şi m-au refuzat.

Pentu familia sărmană, orice ajutor este binevenit.

Părintele Dan Damaschin îi ajută și el, dar mai are înca 1994 de copilași în grijă. Prin urmare are nevoie de ajutor, oricât de mic. Cine dorește să trimită un pachețel familiei să adauge mențiunea: PENTRU DARIA.

ASOCIATIA GLASUL VIETII
Tel: 0744798610
RO64BTRLRONCRT00W8759401
RO49BTRLEURCRT00W8759401
RO89BTRLUSDCRT00W8759401
BANCA TRANSILVANIA SWIFT BTRLRO22
CIF 31539898
Adresa poștală: Biserica Maternității Cuza Vodă Iasi strada Cuza Voda Nr 34
Intrarea din Str. Sfântul Sava
www.glasulvietii.ro

Preotul Dan Damaschin din Iași vrea să le ofere o şansă mamelor care cerşesc pe străzi, cu copiii de mână, și studentelor care rămân însărcinate și, din disperare, se gândesc să renunțe la sarcină pentru că nu au alternative. Slujitorul Domnului a ridicat cu ajutorul mai multor voluntari un complex de garsoniere la Valea Lupului, o localitate ieșeană, în care mamele fără acoperiş să locuiască liniştite.

L-a numit, simplu, „Casa Vieții”, a muncit cot la cot cu muncitorii, a cumpărat de multe ori materiale din banii lui, pe lângă donațiile unor oameni de bine. Terenul a fost donat acum cinci ani de o parohie situată la câțiva zeci de kilometri de Iași. În momentul de față, preotul preconizează că cele 16 garsoniere (din cele 24 aflate în plan), bucătaria și sala de mese vor putea fi date în folosință, începând cu 21 mai 2018. Camerele sunt în momentul de față văruite, iar un sponsor a donat mai mulți metri de pal pentru construcția mobilierului. Preotul ia parte la toate treburile și e încrezător că garsonierele vor deveni „acasă” pentru mame neajutorate și copiii lor.

Preotul Damaschin nu se consideră un exemplu pentru cei din jur

Preotul Dan Damaschin lucrează de mai bine de zece ani la capela Maternității „Cuza-Vodă”, acolo unde a întâlnit de sute de ori mame aflate în situații-limită sau studente cu „psihicul sfâșiat”, după ce au renunțat la o sarcină. În plus, tată cu patru copii acasă la rândul lui, știe cât de greu e să crești un pui de om. Situația devine cu atât mai grea pentru mamele care nu au un acoperiș deasupra capului și sunt nevoite să cerșească pentru a supraviețui. „Pe aceste mame le vedem zilnic pe străzi, cerşind la semafor sau la orice colţ de stradă. Noi oricum le ajutam pe unele cu întreţinerea şi atunci am spus că mai bine le facem o casă mare, cu cameră pentru fiecare, cu bucătărie şi baie decente, în care să locuiască în condiţii bune. Aşa copiii o să meargă la şcoală, iar ele o să-şi caute de muncă”, crede Dan Damaschin, preot la Maternitatea „Cuza-Vodă” din Iaşi. „Pe aceste mame le vedem zilnic pe străzi, cerşind la semafor sau la orice colţ de stradă. Noi oricum le ajutam pe unele cu întreţinerea şi atunci am spus că mai bine le facem o casă mare, cu cameră pentru fiecare, cu bucătărie şi baie decente, în care să locuiască în condiţii bune. Aşa copiii o să meargă la şcoală, iar ele o să-şi caute de muncă”, crede Dan Damaschin, preot la Maternitatea „Cuza-Vodă” din Iaşi. Nu o dată a interacționat cu studente sau foste studente care au rămas însărcinate și pentru că li s-a spus „Nu ai ce căuta acasă cu un copil!”, au avortat, rămând traumatizate și, nu de puține ori, în imposibilitatea de a deveni mame mai târziu.

Omul care a sfințit locul și oamenii din jur

Atunci când stai de vorbă cu Părintele Damaschin, conștientizezi că ai în fața ta un interlocutor modest căruia nu îi place deloc să se laude. Lasă mai degrabă faptele să vorbească de la sine. De 13 ani, trimite anual sute de copii nevoiași la școală, oferindu-le haine, încălţăminte, rechizite și produse de igienă. De Crăciun şi de Paşte, se asigură că micuții vor primi daruri, iar cei mai merituoși beneficiază de burse lunare.

Bucuria copiilor care au văzut pentru prima dată marea

Anul trecut, ieșeanul a dus 120 de copii săraci la mare. A fost pentru prima dată când aceștia au ajuns pe litoral și s-au bucurat de o tabără. Tot în 2017, preotul a fost impresionat de drama unei mame care era pe punctul de a-și pierde cei cinci copii. Micuții riscau să fie instituționalizați și luați de lângă cea care le-a oferit viață și dragoste necondiționată. Soluția a fost găsirea unei locuințe, la Medeleni și reînscrierea copiilor la grădiniță și la școală.

Cu toate astea, Preotul Dan Damaschin preferă să continue să ajute necondiționat pe cei aflați în nevoie. Fără să aștepte ceva în schimb, fără a avea pretenția că e un exemplu pentru cei din breaslă și din jur.

„Nu sunt eu cel care întruchipez nu știu ce virtuți. Eu nu îmi fac decât datoria de preot, nu am voie să întorc spatele nimănui. Lucrurile se schimbă în bine dacă sădim frumusețe în jur. Dumnezeu ne ajută să facem imposibilul, prin oameni și nu numai!”, subliniază ieșeanul.

https://a1.ro/premium/povestea-parintelui-dan-damaschin-din-iasi-cel-care-a-ridicat-din-temelii-o-casa-pentru-mame-care-cersesc-pe-strazi-eu-nu-imi-fac-decat-datoria-de-preot-nu-am-voie-sa-intorc-spatele-nimanui-id744647.html

Când Nadia Comăneci a luat primul „zece” curat din istoria gimnasticii mondiale, când Halep a devenit prima româncă aflată pe primul loc în clasamentul WTA sau când am auzit că olimpicii noștri s-au întors acasă cu un teanc de medalii de la Balcaniada de matematică, ne-am umflat în pene de parcă am fi fost noi înșine acolo. Ne place să ne mândrim cu rezultatele „alor noștri”, simțind cumva că simpla noastră prezență pe margine, faptul că le-am ținut pumnii sau că ne-am gândit la ei a contribuit într-un fel la succesul lor. Cam același lucru îl simțim și noi acum, când am văzut un ieșean de-al nostru, de care am scris fugitiv la un moment dat, promovat la una dintre cele mai urmărite emisiuni ale unei televiziuni centrale. Nu știm dacă realizatoarea emisiunii ne-a citit articolul. De fapt, nici nu contează, pentru că la urma urmei, meritul aparține exclusiv omului despre care vom vorbi și noi mai departe. Dacă n-ar fi fost cine e și dacă nu ar fi făcut ce a făcut, degeaba am fi scris noi de el că e băiat fain.

Simplu după vorbă, după port
Dacă-l vezi pe stradă, îmbrăcat „casual”, nu-ți sare în ochi. Te poți gândi că e vreun rocker, îmbrăcat în blugi, cu barbă și plete sau vreun lipovean ieșit la plimbare. Te poți gândi că lucrează în construcții, uitându-te la spatele lat și la palmele cât niște lopeți. Uitându-te că are oleacă de burtă poți crede că e un cetățean care tocmai și-a luat masa la vreun fastfood. Sau poți pur și simplu să nu-l bagi în seamă. Altfel, e unul dintre puținii cărora le-am da titlul de cetățean de onoare al Iașului fără emoții.

Vindecător de suflete
Dan Damaschin și-a dorit să ajungă medic, probabil încă de când se juca pe ulițele satului Moșna, de unde provine. După liceul sanitar însă au urmat câteva vizite la mănăstiri, în timpul cărora a avut ocazia să discute și cu părintele Cleopa, iar viața i-a luat altă direcție. Nu mult diferită, în fond. În loc să devină vindecător de trupuri, a devenit vindecător de suflete. La 30 de ani, când majoritatea tinerilor încă mai „copilăresc” prin cluburi, Damaschin și-a descoperit însă adevărata vocație. Nu cea de a fi simplu preot, care umblă cu busuiocul prin case, botează, cunună și îngroapă, ci aceea de a urma cu adevărat doctrina creștină, care îți cere să te jertfești pentru aproapele tău. Așa că a ajuns preot misionar la maternitatea Cuza Vodă, făcându-și un scop din a convinge femeile că merită să ducă sarcina până la capăt, căci prin slujitorii lui, Dumnezeu poate face și minuni. Dacă mulți predicatori condamnă avortul și atât, Damaschin a venit și cu soluția, dându-se peste cap să salveze vieți și să le pună pe un făgaș normal.

Lista gesturilor mari
A început prin a construi case pentru familii sărace. Banii necesari i-a strâns de la enoriași, mulți dintre ei doar cu puțin mai bogați decât beneficiarii ajutorului. Cu greu s-au strâns 60.000 de euro, bani suficienți pentru două garsoniere. Damaschin a construit de banii ăștia zece case, nu una. Două camere, un hol, o bucătărioară. Nu mare lucru, dar mult peste cocioabele în care locuiau oamenii până atunci. Ca să se încadreze în banii disponibili, preotul a apelat la voluntari. Ba a pus și el umărul, la propriu. Pe urmă, roata a început să se învârtească. Trei case la Vișani pentru tineri ieșiți din centrele de plasament. O casă la Medeleni, pentru o mamă cu cinci copii și cu soțul în pușcărie. Scutece, lapte praf, medicamente și articole de igienă pentru mamele sărace din maternitate. Sute de ghiozdane cu rechizite, haine și încălțăminte pentru copii săraci. Zeci de burse de studiu pentru elevi sau chiar studenți fără mijloace materiale. Vacanță la mare pentru 120 de copii care nu văzuseră mai mult decât gârla din satul lor. Asta, deși preotul însuși urăște marea. Un complex de 24 de garsoniere la Valea Lupului, pentru femei victime ale violenței domestice. Dintre ele, 16 vor fi date în folosință luna viitoare. Meditații gratuite și mâncare caldă pentru elevi buni, dar săraci. Consultații gratuite în sate pierdute prin coclaurile județului, pe unde nu intră nici popa la înmormântare, darămite doctorul.

Cu doar un euro
Până acum, asociația „Glasul Vieții”, pe care o conduce preotul Damaschin a intervenit în vreo 20 de sate din județul Iași. E mult pentru un om, dar extrem de puțin pentru câte nevoi sunt. După 12 ani de muncă neîntreruptă, preotul a reușit să intervină în doar 5% dintre satele județului. I-ar mai trebui vreo trei vieți ca să poată spune că a ajuns oriunde a fost chemat. Sau ar mai trebui vreo câțiva preoți ca el, care să aibă puterea de convingere și dăruirea lui Damaschin. În fond, ieșenii au inima largă, din câte a putut preotul să observe și sunt bucuroși să ajute atunci când sunt siguri că ajutorul merge acolo unde este nevoie de el. Cu un singur euro donat de fiecare ieșean, s-ar putea construi într-un an peste 130 de case. Dacă Damaschin e cel care toarnă betonul fundației.