Unirea se cinstește cu fapte bune!

Unirea se cinstește cu fapte bune!

Sunt foc de supărare!
Să stai ca pinguinul în ger, în fata aeroportului și sa nu vezi nici un lemn, nici una bucata de drujbă, asta chiar e bătaie de joc!
M-am dus și eu ca ieșeanul patriot să întâmpin camarila prezidențială. Am zis ca dacă tot vin cu un avion gol, sigur or pune și un geamantan de lemne la cală, o drujbă, un kerosen,… ceva. Ca se știe în toată Europa că-i frig la noi și foame mare.
Când colo, numai băieți spilcuiți și tot orașul plin de mașini de poliție străine! Am văzut și vreo câțiva agenți mai musculoși și-mi zic că ăștia au venit special la cărat lemne. Sigur ca m-or fi văzut pe net, și, dacă tot au avion gratis, hai sa dea și ei o mana de ajutor.
Când colo, ce sa vezi? Toți cu ochii pe canale, ca nu cumva vreun înfrigurat de-al nostru să se trezească după baia cu apa caldă de pe pietonal (mai ceva ca pe timpul tovarășului, frate! ) și să vrea să iasă la plimbare. Ferească sfântu! Mai cade vreo roată de limuzina prin canal și… s-a dus cu capitala culturala.
Ce-i drept, e drept! Au și ei treaba lor. La așa oraș periculos, cum e Iașiul, mă mir cum n-au venit și c-un F-16 sau măcar cu un tanc, dacă tot avem asa rețea de autostrăzi. Una-două era la Iasi, și nu mai trebuia sa tremure SPP-ul. Cum se ridica capacul de canal, bang o lovitura de tun, și aveam și artificii gratis.
Acuma, așa cum mă știți nu m-am dat bătut. Am tras din nou tras o fugă pe deal la Aroneanu.
Ce, nu mai sunt avioane, ce, nu avem și guvern? Las’ ca rezolv problema! Cum aterizează unu’, cum și eu cu bus-ul la terminal. Tot găsesc eu doi băieți sau fete odihnite de pe la Victoria! Da,… de unde, fratilor? Nici un picior de dâmbovițean, teleormănean sau brazilian. Toți, spun băieții din presă, au mers la Bruxelles. O fi mai gras ciolanul cu varza de acolo, decât plăcintă de la Iași, eu unul nu mai știu ce sa zic.
Cert este că așa tare m-am întristat ca m-am pus pe crăpat lemne, de s-au rupt și cozile de topor, ba și muchiile au cedat de spaimă.
Dar, vorba ceea, la noi (sau cu noi) nici cozile de topor nu mor, ci se transformă in căldură și speranță.
Domnul Hristos să ne unească în fapte bune și în credință! #glasulvietii