Ea a plecat. Promitem să le fie bine?


FLOAREA VIEȚII
Ea a plecat. Promitem să le fie bine?
Astăzi la prânz copiii Veronicăi au fost aduși de către voluntarii noștri la cumpărături.
Am încercat să le înseninăm ziua cu daruri de care nu prea au avut parte.
Nu au plecat, însă, din Biserică spre magazine, până când nu au dat o mână de ajutor zecilor de voluntari angrenați în pregătirile pentru FLOAREA VIEȚII.
De mâine, in bisericile din Iași, puteți oferi un dar și veți primi o floare sau un mărțișor pentru a ferici copiii orfani.
Se înțelege, anul acesta vom dedica întreaga campanie lui Valentin și fraților lui, copiii Veronicăi.
Așadar, mâine și Duminica viitoare vă invităm la „FLORICELE PENTRU SCUTECELE” sau la o „FLOARE A VIEȚII” pentru a dărui lumină și speranță copiilor orfani.
Domnul Iisus Hristos să vă dăruiască numai bucurii! !

UNIȚI PENTRU VERONICA! Casa Vieții ?


Întâmplător sau nu, casa Veronicăi va purta în „portofoliul” misiunii noastre numărul de… ?.
Știți bine că nu alergăm după cifre „rotunjite” și nici după laude(nici nu am avea când să ne bucurăm de ele), dar, atunci când vorbești de o sută de familii adăpostite sub ? de acoperișuri, mai curând ? de mame cu multe sute de copii, de fapt vorbim de o mare de credință, de dragoste și jertfă care, da, mută munții și o întreagă lume în Cer.
Domnul Iisus Hristos, să vă zidească cu dragostea Sa, veșnice palate în Împărăția Cerurilor!

Ne-am apucat de temelie!


Dac-am zis, am zis!
Fapte, nu vorbe!
Împreună, donatorii, voluntarii și copiii din rolurile principale: Ionuț, Bianca, Maria, Florina și Valentin, dăruim speranță.
PENTRU VERONICA!

De va pleca, promitem să le fie bine?


POVESTEA VERONICĂl
De va pleca, promitem să le fie bine?
Îmi este foarte greu să vorbesc de Veronica pentru că, de departe, este cel mai greu caz din ultima perioadă.
Veronica este înconjurată de cinci copii, de fapt cinci îngeri, ce o ajută și o iubesc așa cum știu ei mai bine. Este o mamă extraordinară, bună, iubitoare, curată și care, se pare că va pleca dintre noi în următoarele zile.
Din păcate drumul nostru la oncologie și eforturile depuse pentru a trata boala au fost lipsite de un rezultat și asta pentru că medicii oncologi ne-au făcut să înțelegem foarte clar că, în cazul cancerului de care suferă (undeva în zona călcâiului), aflat deja în stadiu avansat cu metastaze, orice intervenție ar fi inutilă.
Încă de la Crăciun, atunci când am aflat de cazul ei, avea două metastaze pulmonare, care îi îngreunau respirația.
Am discutat și cu cei din primărie, care mi-au zis că le vor oferi tot sprijinul și că vor face tot ce le stă în putință ca acești copii să rămână împreună după plecarea mamei. Doar că, pentru ca acești copii să rămână uniți alături de tatăl lor, după ce mama nu va mai fi, au nevoie de o casă corespunzătoare.
Am mers pentru a pune temelia casei.
De ce?
În primul rând, pentru ca Veronica să mai capete puțină speranță (ea nu știe ce se va întâmpla), pentru că, noi credem, că odată ce vom pune temelia unei case și vom lucra la ea, speranța o va menține în viață.
Pe de altă parte în bordeiul în care trăiesc, în momentul în care vor veni cei de la DGASP și vor vedea în ce condiții stau copiii, probabil că nu vor accepta ca un tată să stea cu cinci copii într-o singură cameră, într-o casă dărăpănată, aproape să se prăbușească.
De aceea va trebui să tragem tare și odată ce temperatura va crește spre zero grade, oamenii noștri de bază vor fi aici și vor începe imediat fundația casei, zidirea și, sperăm să o vedem și finisată, în termenul pe care noi îl avem standardizat (undeva la 6 săptămâni).
Desigur, pentru toate aceste, vom avea nevoie de ajutor și, sunt convins că oamenii dragi, dumneavoastră cei care ne urmăriți și ne sunteți aproape, veți face tot ceea ce vă stă în putință pentru a oferi speranță Veronicăi și bucurie copiilor ce vor rămâne după ea.
Cu această ocazie, vom demara și lucrările de amenajare a Policlinicii „Glasul Vieții”, un Centru Medico – Social, unde fiecare mamă, așa ca Veronica, neasigurată, cu mulți copii să beneficieze de toată atenția medicală de care are nevoie un om, o mamă ca ea.
Să nu uităm că Veronica a dat acestui popor 5 copii, ce vor lucra, vor plăti impozite,… vor ține acest Stat în spate.
Din păcate, mamele ca Veronica sunt lipsite de asistențe medicale de bază; dacă atunci când a fost în spitale, în sarcină sau pe la cabinete medicale, Veronica ar fi primit ceva mai multă atenție și acest cancer ar fi fost depistat mai devreme, cu siguranță nu s-ar fi ajuns aici. Precizez că are acest cancer de 7 ani, timp în care a avut și 3 nașteri (în film spuneam doar de două) , dar, din păcate, nimeni nu i-a propus să îndepărteze zona afectată de cancer de la piciorul bolnav. Poate, dacă de atunci se făcea o intervenție, Veronica nu și – ar fi trăit acum ultimele zilei în suferință lângă copii ei.
Îmi doresc ca din vara aceasta, să avem aprobări pentru a demara acest proiect, unde, indiferent dacă mama are sau nu are bani, indiferent dacă are asigurare sau nu, să beneficieze gratuit de toate investigațiile și analizele necesare.
Nu mă interesează dacă sunt sau nu bani, dacă ar costa și milioane de euro, că va trebui să facem și Tomografii, RMN-uri și toate analizele de pe Pământ, voi merge în genunchi pe la toate ușile pentru a nu mai avea astfel de cazuri, mame cu 5 copii care mor într-o Europă civilizată, pentru că, pur și simplu, nu și-au permis, la vremea respectivă, o investigație sau, poate, mai multă atenție.
Tu, o iubești pe MAMA?
MAMA! ♥️
Pentru ca misiunea noastră să ajungă cât mai departe, vă rugăm să vă abonați la canalul nostru YouTube, accesând linkul de mai jos: ???

DE VA PLECA, PROMITEM SĂ LE FIE BINE?


DE VA PLECA, PROMITEM SĂ LE FIE BINE?
Am cântărit îndelung dacă se cuvine sau nu să vorbesc despre Veronica.
De ce?
Pentru că este de departe cel mai greu caz din ultima vreme.
Pentru că atâta durere a năvălit în inima mea, văzând că timp de 7 ani de boală, în care au mai și venit pe lume vreo 3 copii, nu s-a găsit om să o ajute și s-o scape, atunci când se putea, de o așa nenorocire.
Pentru că Veronica este simbolul a mii și mii de mame condamnate la dispreț și ignoranță, și asta pentru simplu fapt că s-a născut și a rămas săracă.
Am găsit-o în preajma Crăciunului, mergând să verificăm un apel(o pistă) apărut prin media.
Din păcate, deși pista era falsă, cazul s-a dovedit pe cât se poate de real. De atunci, am bătut săptămânal și chiar mai des, aceeași cale; cu medici, cu oameni dornici să ajute, dar, din păcate, timpul scurs fără ca cineva competent să o bage în seamă, nu mai poate fi dat înapoi.
Am ajuns și ieri la Veronica, cu o remorcă plină cu de toate și cu o echipă de muncitori pentru a pune temelia unei viitoare case (pentru că bordeiul de acum, stă mai, mai să se prăbușească).
Am găsit-o plângând de durere (pentru că neputând să mănânce, nici medicamentația recomandată nu se poate administra corespunzător), înconjurată de cei 5 puișori, care mai de care dornici să o ajute pentru a se face bine.
Ce m-a emoționat până la lacrimi?
În clipa în care am lăsat din brațe cutia de banane, Valentin, mezinul casei, fără prea multe bune maniere s-a repezit și a smuls un buchet din exoticele fructe. Am gândit, atunci, că o face ca orice copil, din poftă, sau cum ar spune pediatrii, din deficit de potasiu. Doar că următorul lui gest, îmbrăcat în puținele cuvinte știute, a fost să i le dea mamei să mănânce „pentru a se face sănătoasă”.
Dragilor, chiar și dacă am citi printre rânduri, noi știm că în cazul Veronicăi binele nu poate veni decât de Sus sau, mai curând, durerea se va sfârși atunci când va îngădui Dumnezeu.
Bineînțeles că nu-mi e deloc ușor, chiar preot fiind, să nu mă gândesc la viitorul acestei familii.
Dar, dacă tot spunem că Dumnezeu lucrează prin oameni, e bine să ne mobilizăm cu toții, ca în câteva zile (după ce ieri, pe minus 13 grade Celsius, am bătut primul țăruș la noul proiect pentru această familie), să facem primul pas și să demonstrăm acestor îngerași că lumea-i plină de iubire și că, indiferent ce s-ar întâmpla cu scumpa lor mama, vom fi mereu alături de ei.
Care ar fi acest prim pas? O CASĂ PENTRU VALENTIN ȘI FRAȚII LUI!
Tot ieri am hotărât ca nici o mamă să nu mai depindă de „protocoale”, „asigurări” și de oameni „mult prea ocupați” și să nu mai avem copii ce nu-și vor putea aduce aminte de zâmbetul mamei. De aceea, în această vară, vom pune bazele primului centru Medico – social cu absolut toate specialitățile.
Dar asta-i altă discuție…
Între timp vă rog doar să vă rugați pentru Veronica și pentru toate mamele ca ea, ce, nădăjduiesc, vor mai apuca să treacă pragul acestui Centru!
Domnul Iisus Hristos să vă dăruiască sănătate și să vă umple inimile cu a Sa iubire!

Ța, ța, ța, căpriță, ța!


Căprițe…? Avem! Copii fericiți…? Avem! Zăpadă…? Avem!
Asta înseamnă că vin sărbătorile din nou?
Da’ de unde?
La noi tot timpul e sărbătoare pentru că dragostea dumneavoastră, coborâtă din cer ca o ninsoare cu atâtea daruri, culmea, încălzește atâtea inimi!
Și apropo de zâmbete:
Nu uitați că obrazul îmbujorat, zâmbitor și subțire, cu lapte de capră se ține!
Domnul Iisus Hristos să vă încălzească veșnic în Împărăția Sa!

Criză? Și ce criza pentru unii!


Criză?
Și ce criza pentru unii!
Citeam aseară că sărăcuții de la Amazon, Google, Tesla și alți câțiva ca ei, suferă cumplit de când cu pandemia asta.
Cei de la Forbes anunță că se îmbogățesc, fiecare, zilnic, doar cu câteva miliarde de dolari.
Sărăcuții de ei!
Vă întrebați de unde, zilnic, atâta bănet?
Ia ghiciți!
Ceea ce spunea Sf. Ioan Gura de Aur, cu vreo șaptesprezece secole în urmă că, „cu cât bogații se îmbogățesc, cu atât săracii flămânzesc”, ne va putea confirma orice contemporan de-al nostru, care a citit măcar două pagini de economie.
… Aveți idee cât de foame i-o fi fost Anastasiei noastre și ce durere în inima mămicii ei, așa încât să iasă din casă la 15 grade cu minus (cică vreo 30 resimțite pe dealurile ei) și să vină până la Iași, zeci de kilometri, pentru lapte, scutecele și ceva mâncare pentru frățiorii de acasă?
Pentru a mai potoli foamea câtorva zeci de micuți, ne-am pornit astăzi să mai cumpărăm câteva căprițe. Știți, dumneavoastră,… doi iezi, dacă – s de rasă – 1-2 litri de lapte la mulsoare, fată devreme, mănâncă puțin,… Și altfel trece copilăria.
Voi?
Cei cu milioanele și miliardele în conturi și pe la burse?
Luați-vă repede cât mai multe iahturi, insule, plaje călduroase și bineînțeles, desfătați-vă! Dar nu uitați, dragilor, să vă cumpărați și doi metri de pământ, că doar de el aveți nevoie cu adevărat, altceva nimic.
Cât despre Anastasia, cei peste 8500 de copii ai noștri și, probabil, câteva sute de milioane ca ei în lumea întreagă, vor crește sărăcuții fiecare cu „căprița” lui.
Doar că nu am nici un motiv să cred că Dincolo Domnul Hristos le va îngădui să li se picure nemilostivilor bogați dintotdeauna câte un strop de lapte sau măcar un zâmbet, așa cum numai acești îngerași știu să-l ofere.
Domnul Iisus Hristos să-i ocrotească pe toți copiii flămânzi de pretutindeni, să-i lumineze și să deschidă inimile bogaților nemilostivi și să ne hrănească veșnic cu Harul Său!

Campioni și sacrificii!


Ionuț și Marian au intrat deja în lumina reflectoarelor după mulți ani de muncă.
Vreți să știți povestea pierdută în ani a celor doi campioni și a întregii familii Chiriac cu 10 copii?
I-am descoperit undeva pe malul Bahluiului, în 4 mp de bordei, și acela cu chirie, acolo unde învățau, mâncau, dormeau și se spălau 12 persoane.
Cu eforturi supra-omenești, după vreo doi ani de încercări, în 2016 i-am așezat la casa lor din Păcurari. Bucuria nu a fost de lungă durată, pentru noi, cel puțin, pentru că în următorul an într-un incendiu devastator, totul s-a făcut scrum.
Am dat slavă Domnului că au scăpat cu toții cu viață și am luat-o de la capăt. Șantier, betoane, vecini nemulțumiți, iar în cele din urmă (acuși patru ani), cei 10 copii au intrat în normalitate.
O evaluare după, cumulat, 7-8 ani de muncă?
– două case ( una cumpărată, alta construită);
– camioane de haine, de încălțăminte, de alimente și de detergenți;
– sute de nopți nedormite și mii de ore sacrificate prin tabere și pe la centrul de meditații;
– 4 din cei 10 copii, deja lucrează;
– avem 2 campioni;
– …și mai avem încă 4 copii pe umerii noștri.
Domnul Iisus Hristos să ne antreneze cu folos pe calea mântuirii și să ne premieze dimpreună cu sfinții în Cereasca Împărăției!

Povestea lui Ghiță și căsuța mult visată!


JURNALUL VIEȚII – 11 FEBRUARIE 2021
Povestea lui Ghiță și căsuța mult visată!
Cu câțiva ani în urmă, Ghiță al nostru, tată a patru copii, un om tare hărnicuț, era angajat la o firmă de construcții, de unde își câștiga pâinea cea de toate zilele.
După o zi plină de osteneală, parcurgând drumul spre casă, pe timp de noapte, a fost surprins de un tren în urma căruia a rămas cu mari sechele și cu o familie aproape pe drumuri.
În clipa de față stă într-o casă încredințată temporar, cu presiuni permanente de evacuare. Am început încă din toamnă să ridicăm o casă pentru el și pentru copiii lui, pe un teren oferit de unul din foștii lui șefi.
Nu vă pot spune că ne-a fost ușor atunci când am cărat materialele în spate sute de metri, drumul fiind unul plin de noroaie și nămeți.
Nădăjduim că în câteva săptămâni Ghiță se va muta în căsuța lui, ridipindu-i teama că atunci când nu va mai fi (fapt pus în discuții de medici, din ce în ce mai des în ultima perioadă) copiii lui nu vor rămâne sub cerul liber.
Mulțumim din suflet celor ce ne-au ajutat și cu anticipație celor ce ne vor ajuta!
Domnul Iisus Hristos să vă rezerve câte un colțișor în Împărăția Lui cea Cerească!
Pentru ca misiunea noastră să ajungă cât mai departe, vă rugăm să vă abonați și la canalul nostru YouTube, accesând linkul de mai jos:

Ioana și Nicolae – de astăzi, doi îngerași!


… De fapt, doi oameni ce „nu ar fi trebuit să existe”…
Nu pentru că Dumnezeu, din momentul în care le-a dăruit sufletul, nu le-ar fi rânduit toate cele de folos spre mântuire, ci pentru că mai toți cei dragi, care ar fi trebuit să le fie aproape, au hotărât că moartea lor, încă din pântece, ar fi cea mai bună soluție.
Dar…, dragostea jertfelnică a mamelor, copleșită de bunătatea dumneavoastră, ne-au adus aici, cu mila lui Dumnezeu.
Iată cum Biserica Domnului Hristos se îmbogățește astăzi cu încă două vlăstare, iar dumneavoastră prietenii noștri dragi, dimpreună cu neobosiții voluntari, cu încă două suflețele pentru care suntem chemați să trudim spre a-i facem OAMENI MARI!
La mulți ani spre mântuire, Ioana și Nicolae!
P.S. Așa-i că nu-i cazul să vă spun care-i Ioana? ?