Nu că ar fi vreun superstar sau vlastarul vreunei vedete arhicunoscute din cancanuri, ci, pentru că, într-o lume plină, deopotrivă, de îngeri și demoni, de minuni și de orori, el a reușit, ocrotit fiind de Sfinții și Arhanghelii Domnului Iisus Hristos, să biruie, mai întâi, duhul uciderii, iar mai apoi, toate neputințele trupești ale mamei.
Este al optulea născut al unei familii de oameni vrednici, dar încercați de greutăți copleșitoare, iar aceasta este o realitate cotidiană, din păcate, pentru toate casele cu multe guri de hrănit, cum sunt miile de case din jurul nostru.
Rafael Matei a venit pe lume după multe zeci de ore, care au trecut cumplit de greu, pentru el și mamă, la granița firavă între a fi și a nu mai fi. Este, așadar, un luptător și un învingător, călit, după cum se pare, încă din primele săptămâni de viață din pântecele maicii sale, când familia, copleșită de nevoi și o lume întreagă plină de egoism și indiferență, îl condamnase deja la „dispariție”.
Că o mulțime de oameni minunați ne-au ajutat să-i fim alături, că mila Domnului a fost mereu cu noi, că au fost multe nopți prefăcute în zile pentru voluntarii noștri și cheltuieli ce ne-au secătuit Cutia Milei din biserică sau de la bancă, asta nu mai are nici o importanță, atunci când ai în fața ochilor o astfel de MINUNE.
În doar câteva zile, Rafael Matei va intra și într – o casă nouă, cu paturi suficiente, cu locuri la masă pentru toți frățiorii mai mari, cu o baie adevărată și căldură la vreme potrivită.
Iar pentru frățiorii lui, în sufragerie, vom pregăti neapărat vestitele ghiozdane cu haine, încălțăminte și de toate cele de folos , numai bune pentru școală.
Desigur, Rafael Matei, va fi deocamdată, vedeta cea cu biberoanele cu lapte și cu scutecele. Dar cum timpul trece mult prea repede, ne gândim deja și la ghiozdănelul lui.
Pregătim, așadar, tot ce-i mai bun pentru ca într-o bună zi, Rafael Matei, Grăuntele de Muștar al nostru, dimpreună cu toți frățiorii, să aducă cât mai bun și mult rod unei lumi care-i așteaptă și care va avea multă nevoie de OAMENI MARI. .
Noi am făcut cu el primul pas. Îi vom face pe ceilalți împreună?
Adică, mergem mai departe, nu-i așa?
Domnul Iisus Hristos să vă umple de bucuria vieții celei nepieritoare și plină de lumina lină!
Drumul Speranței – calea de la deznădejde la demnitate
Ziua bună mult aduce pentru 224 de mame și copilașii lor, care au luat calea Drumului Speranței, dis de dimineață, în căutarea unui strop de speranță, sub forma unui pachet cu alimente, detergenți, scutece și lapte praf, dar mai ales pentru un gând bun, pentru ele și copilașii lor.
Iar dacă am bifat și ultima vineri din aceasta lună, înseamnă că ne mai despart doar șase săptămâni până la prima zi de școală, în care, nădăjduim noi, cu ajutorul dumneavoastră, vom trimite la școală curați, demni și frumoși 8840 de îngerași, unul și unul.
Să vă întărească Domnul Iisus în dragoste, credință și speranță!
c) În cutia milei de la Biserica din incinta Maternității ,,Cuza Vodă”(puneți pe GPS Biserica Maternității ,,Cuza-Vodă” și vă lasă exact unde trebuie);
d) Prin PayPal la următoarea adresă pr.dandamaschin@yahoo.com
e) Prin Poștă sau Curierat pe numele Bisericii Maternității ,,Cuza-Vodă”, Iași, str. Cuza-Vodă, nr. 34.
f) Pentru Western Union, MoneyGram, RIA, avem rugămintea de a ne contacta pentru a vă oferi numele unui voluntar disponibil.
Acum mai bine de un an, colindam lumea-n lung și-n lat, în căutarea vreunui miracol pentru Gheorghiță, un cavaler de vreo 4 ani și ceva, care, atunci când l-am găsit, se lupta curajos cu o tumoră oculară unilaterală, care-i fura încet, dar sigur și necruțător, vederea.
De la Constanța, până la Cluj, de la Iași la Paris, fiecare specialist și-a dat silința, cât și cum a știut mai bine, pentru a-i alina povara mult prea grea și a-i reda ceva din copilăria pe care și-o dorea atât de mult.
Și, iată că, atunci când părea că rămăsesem doar cu speranța, o mână de oameni vrednici de la Spitalul de Copii ”Sfânta Maria” din Iași, printre care doamna doctor Ramona Filipescu, respectiv doamna doctor Elena Hanganu și doamna doctor Claudia Costea , s-au încumetat să lupte, alături de micuțul nostru.
De când îl cunoaștem pe Gheorghiță, durerea bolii sale nu l-a lăsat să zâmbească vreo clipă. Plângea des, neputincios. După prea mult timp, parcă, astăzi l-am zărit pe Gheorghiță zâmbind.
Mulțumim echipei minunate de la Spitalul ”Sfânta Maria” din Iași!
Datorită unor doamne ca acestea, nu doar Ghiorghiță, ci întreg Iașul, are încă o șansă.
Și pentru că nici un miracol nu rămâne nerăsplătit, Gheorghiță al nostru vă dăruiește o fărâmă dintr-o lumină sădită parcă de Însuși Dumnezeu în suflețelul său, ce va birui, nădăjduiesc eu, întunericul suferinței sale.
Să vă dăruiască Domnul Iisus Hristos sănătate și bucurii nepieritoare!
c) În cutia milei de la Biserica din incinta Maternității ,,Cuza Vodă”(puneți pe GPS Biserica Maternității ,,Cuza-Vodă” și vă lasă exact unde trebuie);
d) Prin PayPal la următoarea adresă pr.dandamaschin@yahoo.com
e) Prin Poștă sau Curierat pe numele Bisericii Maternității ,,Cuza-Vodă”, Iași, str. Cuza-Vodă, nr. 34.
f) Pentru Western Union, MoneyGram, RIA, avem rugămintea de a ne contacta pentru a vă oferi numele unui voluntar disponibil.
c) În cutia milei de la Biserica din incinta Maternității ,,Cuza Vodă”(puneți pe GPS Biserica Maternității ,,Cuza-Vodă” și vă lasă exact unde trebuie);
d) Prin PayPal la următoarea adresă pr.dandamaschin@yahoo.com
e) Prin Poștă sau Curierat pe numele Bisericii Maternității ,,Cuza-Vodă”, Iași, str. Cuza-Vodă, nr. 34.
f) Pentru Western Union, MoneyGram, RIA, avem rugămintea de a ne contacta pentru a vă oferi numele unui voluntar disponibil.
Faptul că Bianca e o copilă binecuvântată, oferită acestei lumi, din brațele Maicii Domnului, o știm deja de mult, încă din primele ei clipe de viață sau, mai curând, din pântecele Florentinei. Sclipirea ochișorilor și zâmbetul ștrengăresc ne umplu Biserica cu viață și lumină, ori de câte ori ne mai cere ceva bun de la „Doamne, Doamne”.
Fără îndoială, Dumnezeu a dăruit un înger, în chip de copil, unei familii greu încercate.
Bolile și, mai ales, neajunsurile, aduc multă neputință unei mame, când e vorba de a pune pe masă cele trebuincioase pentru cei nouă copii. Cu atât mai mult când vorbim de o familie aflată într-un cătun pierdut în praf și noroaie, departe de locuri de muncă , uitat pana și de cei plătiți să – i ocrotească.
Numai că dragostea întru Hristos a făcut din bordeiul sărăcăcios al celor 8 frățiori ai Biancăi un colțișor de rai, în care chipuri blânde așteaptă să fie luate în brațe, alintate, îngrijite, hrănite și, da, frumos îmbrăcate și primenite pentru școală.
Bianca și Ana, Sergiu, Mălina, Andrei… Toți, până la 9….
Apoi George, Ioana, Elena… Pentru toți, până la 8840, împreună,
MERGEM MAI DEPARTE?
Să binecuvânteze Domnul Iisus Hristos și să vă răcorească cu al Său Har!
Dacă peste decenii vor mai fi și oameni în afară de urși pe meleagurile mioritice, există foarte multe șanse ca celebra noastră baladă cu o morală românească nu foarte confortabilă (cea cu ciobănașii aprinși de invidie și lăcomie, capabili de crimă pentru restabilirea „dreptății sociale”), să dobândească o cu totul și cu totul altă narațiune.
S-ar putea ca Miorița să se transforme într-o Junicuță, îngrijită cu drag de ciobănașul ardelean, un tânăr fecior tare necăjit de prin ținutul Mureșului, în floarea vârstei, crescut cu multe greutăți și neputințe de o bunicuță sărmană. În poienița de pe munte, ciobănașul alături de junică și de turma de mioare ducea o viață grea prin ploi, vânt și arșiță, spre a-și câștiga cinstit un colț de pâine.
Urmașii noștri vor afla că și junica și tânărul cioban de vreo 26 de ani, fără nume până în momentul de față, au fost mâncați de vii de o fiară ținută în brațe de baronii mioritici și ai Europei, și asta pentru că fiara era „protejată” pentru distracțiile barbare ale miliardarilor bolnavi de patimi, ce au poposit pe la noi, mereu în căutare de plăceri sau pentru întâlniri de „afaceri”
Nu că tânărul nu ar fi putut răpune lighioana, dar de unde bani să plătești birul de 10. 000 de euroi, atât cât taxează baronii pe cei ce vor să-și apere viața lor, a celor dragi sau a animalelor din bătătură de foamea fiarei. Da, așa-i în România noastră, rânduit prin legi date pentru cei fără de lege, ca tot săracul și muncitul să fie amendat, de va răni un urs ce vrea să-l nimicească.
Ar trebui ca în baladă să se spună că ursul n-avea nici o vină, că-l flămânzise tot baronii, ce i-au furat pădurea, unde-și găsea odihna și mâncarea și au vândut-o repejor la negustori hulpavi, și unii și alții cu gând de grabnică îmbogățire peste noapte, ca tâlharii.
N-ar fi de mirare ca noua baladă să fie povestită și cântată de vreo domnița, ce încă își mai așteaptă iubitul pe la poartă sau de bunica rămasă ea acum orfană.
Deși, chiar baciul cel de 45 de ani, flămând, schilod și nebăgat de-acum în seamă, cu râu de lacrimi și de dor după juninci si mioare, ar ști s-o cânte cel mai bine, că-i răscolit mereu de vis sau de coșmar aievea cu tânărul voinic, ce s-a luptat în stână cu-n urs pentr-o junică.
Nu știu de ce, dar, personal, mă-ncearcă o mare de durere că-l văd pe acest fecior răpus, la fel ca pe Mitică de la noi din sat, pe vremea când baron era doar unul, Ceaușescu.
Prin anii ’80, Tovarășul, cu regularitate, poposea preț de câteva ceasuri la noi în zonă, pentru a mitralia cu sadism o turmă de mistreți, păzită cu strășnicie și păscută prin ogoarele oamenilor, care se chinuiau săracii să-și scape de foame familiile, în timp milițienii furau cu camioanele și se înfruptau din toate.
Se face că într-o zi de iarnă, Mitică, flăcăul de la Moșna, este prins de milițieni și dus la secție, acolo unde va fi bătut strașnic, bătaie de la care i s-a tras și moartea. Aveau ceva motive să-l nenorocească, dar nici chiar să-l omoare.
Mai întâi, Mitică s-a luat la trântă cu Partidul și cu politica CAP-ului, atunci când a salvat un cireș secular( în care ne-am jucat și mâncat toată copilăria o mahala întreagă de năzdrăvani), cu pieptul său , peste care buldozerul nu a avut curaj să treacă, spre a oferi țării încă o parcelă de teren arabil, bun de cultivat cereale. Așadar, Mitică și-a pus în joc atunci viața și libertatea pentru ca noi să mâncăm cireșe și să ne jucam de-a Tarzan, iar băieții cu bastonul l-au iertat, dar nu l-au uitat.
Pe urmă, de foame și de ciudă că i-a prăduit ogorul, a prins la laț un godac destinat măcelului Tovarășului iubit, și atât i-a fost.
Țin bine minte povestea, mai ales că la praznicul de trei zile, din post, s-a umplut ulița lui Mitică de miros de mălai, sarmale și de borș de fasole, pe care le-am ratat, bineînțeles, pentru încă o tură de sanie.
Dragilor, că omul a murit din lăcomia și batjocura altora, e ceva.
Dar, știți ce doare mai tare?
Că nici acum, când toată lumea știe și a auzit de ursul Arthur, iar Google a sărit să-l scape pe baron de faliment și de ocară, o țară întreagă nici nu cunoaște că cel ce-a fost jertfit la stână, avea și el un nume.
Bunul Dumnezeu să te ierte și te odihnească cu drepții, dragule MIHAI – SORIN, alături de MITICĂ al copilăriei mele!
GRĂUNTELE DE MUȘTAR 2021
Despre Laura, Andrei și Dragoș putem spune, fără nici o urmă de îndoială, că sunt nu doar trei note pe portativul cel binecuvântat al lui Dumnezeu, ci adevărate simfonii ce așteaptă să fie compuse și oferite lumii iubitoare de frumos.
Au venit pe lume din mila lui Dumnezeu, cu multă jertfă și osteneala din partea mamei, care, de ceva timp, a rămas să-i crească singură.
Singură, dar aproape de Dumnezeu și înconjurată de dragostea dumneavoastră, care o susțineți și o ajutați să depășească multe neputințe și neajunsuri.
A trecut ceva timp de când au devenit parte din familia noastră, a Grăuntelui de Muștar. Fericirea lor de a-și scrie simfonia este și bucuria de a vedea cum, an de an, creștem Oameni Mari.
Din toamnă, Laura, Andrei și Dragoș vor să meargă la grădiniță și la școală!
Alături de ei, încă 8840 de copii, toți unul și unul.
Domnul Iisus Hristos să vă încânte inima în imn și armonie îngerească!
Mergem mai departe ?
1. Alege un copil din listă ? ??
https://docs.google.com/spreadsheets/u/1/d/1nrG6CV5CN8pV4NPFj_3hJpGVhF_QkTwj60Y3kVavCCM/edit?ouid=104423842802835616042&usp=sheets_home&fbclid=IwAR1IksIIB6NsFJjc0_8vCjlVy4UKpCzUGw1gyYpRZZeU48k9qGrk8BHta8Q
Viața fără școală este cu certitudine o condamnare la sărăcie și neputință. Prichindeii de la ”Școala Vieții” au început din timp pregătirile pentru noul an școlar, așa cum doar ei știu: cu mult entuziasm și dorința de a se întrece pe ei înșiși.
Ei vor la școală, noi SUNTEM ALĂTURI DE EI!
Ce este Grăuntele de Muștar?
Pentru cei 8840 de copii din zone sărace ale Moldovei și nu numai, Grăuntele de Muștar este șansa ca, în prima zi de școală, aceștia să pășească pragul clasei fericiți, demni și frumoși!
Pentru noi, este o nouă provocare!
Pentru dumneavoastră, dragilor, este oportunitatea de a clădi un viitor mai bun pentru cei mici și o șansă de a presăra cu fapte bune calea către Hristos.
Apasă pe clopoțel pentru a primi notificările cu noile postări ale canalului, emisiunile în direct, toate slujbele transmise Live și activitățile dedicate celor 8952 de copii ocrotiți de Biserica Maternității Cuza Vodă și Asociația Glasul Vieții.
Să ne dezvoltăm frumos sufletul, că trupul, aici rămâne.