Hristos S-a Înălțat, Veronica! Draga noastră Veronica, a trecut un an și patru luni de când te-ai înălțat cu suflețelul tău bun la Cer și – am vrea să știi că nu te-am uitat, cum nici Valentin și nici ceilalți pui ai tăi nu te pot uita.
Atunci când spunem în faţa marii despărțiri că „nu te vom uita niciodată” făgăduim de fapt Cerului întreg că ne-am legat cu cuvântul, mintea și sufletul de Hristos Domnul și de lumea cu bucurii nepieritoare.Cu Veronica și cu multe alte mame ne-am legat încă un pic inima de Raiul în care o mamă se ridică și încercam să zidim, aici, pe pământ, un rai al copiilor rămăși în urmă. Ziua Eroilor este pentru noi și ziua mamelor eroine. Astăzi, am fost cu Valentin la mormântul mamei lui.
Când a plecat Veronica, avea doar 2 anișori. Acum, după încă un an și patru luni, el știe că acolo la Doamne, Doamne e MAMA. Cu greu te poți abține să nu izbucnești în plâns atunci când Valentin își deschide larg brațele mici spre a mă îmbrățișa, ca mai apoi să alerge zambind spre crucea Veronicăi.
O îmbrațișează plăpând, ca și cum nu ar vrea să o trezească și murmură ușor în glas îngeresc:”O ‘BESC PE MAMA!”