Ce mică-i vacanțaa mareee…

Pentru cei mai mari, cu siguranță vă amintiți cu drag continuarea acestui cântec devenit „hit”, cam pe toate ulițele, pe când simțeam ceva aer de vacanță. Pentru cei mai mici, fugiți repede lângă părinți, sigur îl cunosc bine binee! Eeei, în vacanța mare a intrat și Narcis Valentin, un școlărel de clasa a V-a, care s-a străduit tot anul, cum a știut mai bine, și iată-l premiant.

Când nu-i la școală, e pe terenul de fotbal, pregătindu-se să ia cu asalt poarta echipei adverse (Oare, dacă am da o mână de ajutor unor copii așa talentați, din comunitățile rurale fără posibilități, cât timp ne-ar trebui să avem o echipă națională cu care să ne mândrim?!)

Pe lângă Narcis, alți doi frățiori și o surioară, la fel de isteți ca el, și-ar dori să vadă măcar o dată-n viață Marea cea cu „apă albastră” și să se bucure de minunea copilăriei alături de cei peste o mie de campioni care, vor câștiga un loc în tabără la Marea Vieții. Laaa făcut bagaje! Listaa-i lungă, lungă, astfel că… avem maaaare nevoie de ajutor s-o vedem gata.

Deci, trimitem un copil la mare?

Remus și Monica privesc spre viitor!

Dacă zilele acestea se întâmplă să vă poarte pașii printr-o Bibliotecă Centrală este foarte posibil să o întâlniți pe Monica, una dintre absolventele de liceu de la Centrul nostru de Excelență Cosma și Damian. Aceasta se pregătește intens pentru examenul de bacalaureat, 10-12 ore pe zi nefiind de ajuns pentru perfecționarea variantelor la matematică ori eseurilor la limba română.

Ce își dorește Monica mai mult și mai mult este ca drumul ei în viață, început într-un cătun al Moldovei, la vreo 40 km distanță de Iași, continuat pentru vreo 4 ani în centrul nostru, să se întrepte spre Universitatea de Medicină și Farmacie.

Ceva mai pragmatic, Remus, prieten bun al Monicăi, preferă să muncească de „acasă”, nu că ar fi mai leneș, dar vrea să se obișnuiască încă de pe acum cu viața de mare programator. Și pe el l-am adoptat acum vreo 4 ani, pe când părinții lui nu găseau resurse pentru a-l ține la școală.

Ei, dragilor, așa mari speranțe nu se pot împlini decât prin multă muncă, ceva susținere din partea dumneavoastră și izvor de înțelepciune de la Bunul Dumnezeu.

Felicitări Remus și Monica, Domnul Iisus Hristos să vă ocrotească! PS. Nu credeți că după atâtea cărți rupte și creiere puse la încins, nu ar merita și ei o răcoreală pe măsură în Marea Vieții?

O poveste cu 1625 de pitici

Am văzut că taaare v-a mai plăcut povestea văcuței noastre ce zboară zilele acestea către Mama ca Zăpadă cu cei 7+ 2 pitici și piticele! Mai, mai să iasă răzbel între cavalerii ce și-ar dori să – i salveze pe toți de la pofta lăpticului celui dulce ca mierea.

În seara aceasta m-am gândit să vă spun o altă poveste, deloc gogonată, cu o Mare cam Neagră și 13 purceluși cu… 1625 de… pitici. Cum stă treaba întotdeauna și pe la noi ”a fost odată ca niciodată” un palat în Eforie, cu o mulțime de odăi gata primenite, ce așteptau oaspeți de seamă, până la 150 pe săptămână. Oaspeții, asemeni unor pescăruși, zburau sau erau luați în călești cu sute de cai putere tocmai din Codrii Moldovei, unde erau uitați de timp și de Împărații cei nepăsători și hrăpăreți, în cele mai înnoroiate bordee.

Ajunși la malul Mării celei Negre tare și-ar fi dorit să se lupte cu valurile, dar nu prea aveau putere, căci erau sleiți de puteri, după atâta călătorie și se topeau sărmanii de atâta dor și vitejie vlăguită. Acasă, Moșul cel Bătrân a găsit în cufărul cu amintiri o rețetă cu apă vie și cu proteine din care, dacă ar gusta prichindeii, pe loc s-ar intrema. Doar că pentru acest leac neprețuit avea nevoie de… 13 purceluși grăsuți, care, se dădeau de șapte ori peste cap și se transformau, după pofta inimii, în oale cu jumări, cu tochituri si multe alte porcării.

Bineînțeles că după miezul nopții, purcelușii se transformau direct din oale cu bucate în pescăruși, delfini, sirene și multe alte vietăți ce nu mor niciodată în amintirile copilăriilor noastre. Un singur mare necaz avea Moșul nostru: de unde galbeni pentru a aduce în bucătăria Palatului câte un purcel pe săptămână, spre a împlini visele fiecărui pitic sau piticea, din cei 150 de 13 ori, din vară până-n toamnă.

Așa că, după ce se rugă Dumnezeului Celui Veșnic Bun, fu luminat de un înger să scrie întreaga poveste, să o arunce spre Lună, ca prin razele ei să ajungă în fiecare casă. Cine știe, poate s-or găsi niște boieri cu inimă mare și galbeni la cingătoare, cam vreo 2000 din cei românești, dornici să fie scriși in Cartea Vieții. Iar dacă veți avea dragoste și răbdare mâine seară vă voi spune cum se numesc cei 13 purceluși dacă n-oi uita sau ba.

Să vă ajute Domnul Iisus Hristos să vă bucurați veșnic de bucuria poveștilor nemuritoare!

Părinți măcar de 1 zi

Dacă tot a venit vacanța lansăm astăzi o ofertă imbatabilă: „Părinți” – măcar de-o zi

Concret, sâmbăta dimineața, ne trezim odată cu puișorii, ne urcăm în mașini și venim mai jos de Bojdeucă, pe strada Hotin, parcăm la intrarea din vale din curtea Bisericii Sfântului Ștefan, Arhidiaconul.

Aici, vom face o împărțeală pe cinste:tații – șoferi din naștere, pregătesc portbagajele și încarcă cu băieții cei mari cele de-ale gurii pentru copiii noștri mici. Mamele cu fetițele, aleargă repede în Centrul Social al Bisericii și se apucă de sortat hăinuțe și încălțări pentru aceeași prieteni ai noștri (și ai voștri de acum înainte.) Cei mai mici, intră în altă încăpere, se apucă de povestit, de desenat ș dei cântat, până ce le trece dorul de cultură, că tot dubtem in coasta lui Crengă.

Cum, n-aveți încă trei copii în familie, după socoteala noastră ? Stați fără griji, între atâția copii și mame, vi se împlinește neapărat visul! ?După ce toate-s gata, mâncarea și hainele, desigur, toți iubitorii de plimbări se îndreaptă iute, iute cu cine doresc pe post de copilot sau copiloată, pe drumurile patriei către cei care ne oferă adevărata bucurie a vacanței.

Și cum parcul de distracții are un număr limitat de locuri, programarea obligatorie se face la numărul de telefon al Anei – 0751 621 146.Domnul Iisus Hristos să ne dăruiască tuturor sănătate, bucurie și să ne învrednicească de Vacanța cea Mare!

O văcuță pentru 7 copii

Dragilor, găsim ceva bunătate să strângem de-o văcuță pentru 7 copii care-așteaptă lapte proaspăt? Mai ieri am fost în casa lor, o casă pliiină de prințeșe de toate vârstele, ultimele, la vreo 2 anișori, fiind cele dintâi gemene ale familiei.

E o casă cu multă speranță și zâmbete, fetele cele mai mari se mândresc cu rezultate școlare dintre cele mai bune, ba chiar speră ca, în câțiva ani, să ajungă la un liceu de prestigiu din Iași. Cu toate își doresc, mai mult ca orice, să-i facă bucuroși pe mami și tati, care muncesc din greu, zi și noapte, pentru a le asigura cele de folos.

Ei, și unde mai pui că peste 2 luni familia se va mări cu încă o pereche de gemeni…. Să fie tot prințese? Orice-ar fi, cert e că vor avea nevoie de caș proaspăt și lăptic, măcar vreo câțiva litri pe zi. Iar din câte am mai căutat și-am calculat, o vacă de rasă care să hrănească 7 suflete + 2 (în burtică) depășește 5.000 lei.

Ce spuneți, găsim un strop de bunătate și mână de la mână cumpărăm acestor copii o văcuță pentru a le asigura hrana cea de toate zilele?

Ștefan – Un vis împlinit

Acum mai bine de 10 ani, într-un capăt al lumii, aproape de malul Prutului, aveam să cunoaștem o mamă singură, fără prea multă speranță pentru viitorul celor 5 copilași pe care îi creștea cu multă greutate. Tot atunci a intrat în viața noastră Ștefănel, pe care în fotografia de mai jos îl puteți admira ținând mândru la piept un pepene proaspăt, ce-ar putea să pară aproape la fel de greu ca el.

Or fi ele mari apele Prutului, dar multe posibilități nu prea oferă. Și, pe de altă parte, la ce perspective poti visa dintr-un cătun uitat al Moldovei? Poate agricultură de subzistență, muncă cu ziua ori drumuri fără de sfârșit între țări străine și acasă, în speranța unui viitor. Însă, Dumnezeu a lucrat cum numai El știe mai bine, iar din grăuntele faptelor bune, prin muncă și perseverență, astăzi ne bucurăm de roade. Spun asta pe de o parte pentru că Ștefan al nostru, este un flăcău de toată nădejdea, cu un suflet curat și o inimă mare, gata să sară oricând în ajutor celui în nevoie.

Pe de altă parte, toți acești ani de muncă s-au încununat cu cea mai mare realizare a sa, la care visează de ceva vreme: MARINA. Ce bucurie, ce responsabilitate și ce onoare este să îți aperi țara din postura unui soldat marin.Dragul nostru, mă rog Bunului Dumnezeu să-ți fie aproape în orice furtună și să te aducă teafăr la liman, oricât de departe ar părea țărmul!Cam așa-i lansăm pe toți, dragilor, unul câte unul, pe Marea cea mare a Vieții!

Și, apropo de mare, în această vară ducem la scăldat 1625 de copii, care așteaptă cu nerăbdare o săptămână în care să se bucure de soare, apă, mâncare gustoasă și… Copilărie! Ne puteți fi alături trimițând chiar astăzi un copil la mare!

Donează în conturile Asociației Glasul Vieții ?, ?? sau ??? de Euro, respectiv ?, ?? sau ??? de Lei pentru un copil sărman și dăruiește fericire!

MAREA VIEȚII 2022

Plecând cu ani în urmă, prea mulți ca să îmi mai aduc aminte, un microbuz de copii cu sufletul până la gură, am ajuns în tot acest timp să inundăm cu o mare de iubire, mii și mii de bordeie în care apa, lumina, căldura și hrana, niciodată nu au fost îndestulătoare.
În mod minunat, oamenii au ajuns să uite preț de o săptămână, de corupție, de boală, de necazuri și să se simtă binecuvântați, tocmai pentru că știau că undeva la malul Mării, o mână de oameni dăruiesc fericire sutelor de copii sărmani.
Chiar dacă, așa cum am mai spus, aș da toate mările și plajele din lume pentru un ceas pe Ceahlău, emoția și speranța copleșite de fericirea sărmanilor noștri ajunși la malul mării, m-au făcut să-mi doresc să ajung în fiecare zi cu copiii acolo, știind că acolo au scăpat măcar pentru câteva zile de foame, de frig, de boală… de grija clipei de acum și a zilei de mâine.
Poate pentru păcatele mele, dar mai curând pentru rugile copiilor care visează să facă baie și să mânânce pe săturate, se pare că Dumnezeu a rânduit să-mi petrec toată vara la mare.
De fapt, nu chiar la mare, ci mai curând noapțile pe „ autostrăzile” din România care leagă Moldova de Constanța, iar zilele însorite retrași la răcoare printre kilometrii de rafturi și lăzile frigorifice ale magazinelor, de unde vine păpica copiilor. Oricum n-are nici-o importanță unde, cum și ce se va întâmpla, pentru că – deschideți mari ochii și urechile, în vara anului 2022 vor merge la mare… 1625 de copii. Nu, nu ne-am sclintit la cap, doar că v-am spus, în cazul nostru trebuie să fim foarte atenți ce cerem de la Dumnezeu pentru că ne dă…. „PE SĂTURATE”
Dumnezeu ne-a ajutat, dragilor, să avem în administrație de acum înainte una din cele mai cochete locații din Eforie Nord, stațiune care, începând de anul acesta va avea cea mai cochetă plajă cu cea mai sănătoasă și înaltă Faleză „pentru aerosoli”, la doi pași de lacul Techirghiol – ucigașul negru și tăcut al bolilor de oase și de plămâni. În atare situație, chiar și cu explozia prețurilor cauzate de războiul din Ucraina, un singur copil va trăi asemeni unui prinț saudit în CASA VIEȚII DE LA MARE cu doar 100 de Euro.
Ca să nu avem discuții și telefoane interminabile cu termenul „vreau să merg și eu cu copilul la mare”, în calitate de Mare Șeic, vă prezint criteriile pe baza cărora prinții mei, moștenitori ai Împărăției Cerești, vor fi selectați să ia parte la aventura Marea Vieții:

  1. Trebuie să aibă acasă între 3 și 12 frați, de la 13 pleacă în Croazieră
  2. Orfanii vor avea ca de obicei și ei prioritate
  3. Notele bune ale studenților, elevilor și gimnaziștilor, de la 9,5 în sus (calificativele nu se pun la socoteală), oferă șansa unui apartament cu vedere la marea euforică
  4. Din păcate pentru fițoși, corigenți, absenteiști și toți cei care au virtualizat Școala, avem locuri doar pentru ediția Marea Vieții Virtuală, din fața monitoarelor și smartphone-urilor care în loc să-i învețe Matematica și Limba Română, i-a ajutat să devină doar vlogher și vedete internautice.
    Așadar, începând de astăzi, în timp ce eu mă apuc de lista celor 1625 de copii, vă invităm pe toți să faceți parte din marea echipă de la Marea Vieții. Avem nevoie de: 1.625 de creștini cu suflet mare, 16.250 cu suflet mare și puțin jertfelnic sau 162.500 de oameni care să renunțe la o bere rece, o cafea sau 3 țigări pe zi.

Gala Copilăriei

Cum se poate încheia o săptămână a copilăriei dacă nu printr-o Gală a Copilăriei găzduită de prietenii noștri de la Blue Acqua Restaurant – Iași?

Preparate de pește cum altele nu găsești în toată țara, scăldate în mujdei de usturoi și înăbușite cu o mămăliguță la ceaun și, bineînțeles, udate cu tradiționala băutură româno-americano-columbiană.?Vă întrebați de ce-s așa frumoși copiii în pozele noastre?

Secretul, stă fără îndoială în prăjitura cu înghețată la care suntem convinși că și Regina Angliei visează de când se știe.?Concluzii cu privire la copilărie: Iubire pură, normalitate și credință smerită în Dumnezeul cel Mult Milostiv.

Da, știu că sunteți nerăbdători să aflați alte și alte noutăți despre Misiunea noastră, dar păstrăm suspansul până pe 13 Iunie, când vă invităm la marea lansare de la „???? ????̦?? ?? ?? ????” a proiectului „????? ????̦??”. Să ne premieze cu har și bucurii nepieritoare, Domnul Hristos aici și-n Veșnicie!

? ?????̆ ?? ????? ??̆ ??????̆ ?? ????!Donează în conturile Asociației Glasul Vieții ?, ?? sau ??? de Euro, respectiv ?, ?? sau ??? de Lei pentru un copil sărman și dăruiește fericire!

Dupa atatia ani, din nou tata.

După atâția ani, din nou tată. Tată socru. Socru Mare! Doamne cât de bun și de milostiv ești cu noi?! Slavă lui Dumnezeu pentru revărsarea de har și iubire asupra copiilor noștri Andrei si Laura! Binecuvântări, rugi smerite și recunoștință pentru toți cei ce ne sunt aproape! Mulțumim Domnului Primar Mihai Chirica pentru emoționanta ceremonie! Domnul Iisus Hristos să ne încununeze pe toți cu Slavă și cinste nepieritoare.

Luna Mai este și florarul nostru

Domnișoara Doctor Veterinar Simona Ciobanica și Domnișoara Economist Ecaterina Bulgaru sunt florile noastre de astăzi! Pentru ca aceste copile minunate și mulți alții ca ele să deschidă petalele, echipa noastră a trudit mii de nopți și zile pentru a le oferi tot ceea ce au avut nevoie: casă, masă, papuci și haine, pixuri și caiete, chiar și petrecere și, nu în ultimul rând, multă multă dragoste.

S-au cheltuit sume uriașe de bani dar asta chiar nu mai contează pentru că, fără să băgăm de seamă, în toți acești ani, acești copiii au devenit, adevărații noștri copii, iar noi, ne place să credem, adevărata lor familie!

Felicitări dragele mele Simona și Caty și vă rog să nu uitați niciodată prin câte am trecut împreună!