La mulți ani, Mădălina!

la-multi-ani-madalina  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Mădălina și-a serbat ziua de naștere fără prieteni. Este izolată de mai mult de doi ani, de când flăcările i-au ars chipul frumos, pieptul, brațele. A dat dovadă de multă putere interioară și a mers înainte, deși o tragedie ca aceasta este greu de îndurat. A suferit dureri cumplite, operații după operații, dar și-a finalizat studiile în aceste condiții. Iar ce urmează pentru ea depinde de noi, cei care nu suntem indiferenți la nevoile aproapelui.

Mădălina are nevoie ne susținere financiară pentru tratamentele extrem de scumpe pe care le urmează.

Am sărbătorit-o pe fata aceasta frumoasă cu tort (VEDEȚI AICI). Ce dorință și-a pus înainte de a sufla în lumânare, veți afla zilele următoare.

Vom reveni cu povestea ei cutremurătoare.

Mașina – Icoană

masina-icoana  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

De obicei, mai toți copiii sunt darnici. Ei nu-s stricați de viermele egoismului, mai ales dacă părinții cultivă mereu în inima lor bunătatea, cu povestioare despre dărnicie și eroism (cum găsim o mulțime în Biblie și în viețile sfinților), dacă, împreună, se implică în faptele cele bune de ajutorare a celui necăjit și dacă se împărtășesc cât mai des cu Trupul și cu Sângele Domnului Iisus Hristos.

David este o mai veche cunoștință a mea de pe la Maternitate. Cu vreun an și ceva în urmă tatăl său m-a implorat cu lacrimi să fac ceva pentru a-l ajuta să se liniștească. Cu o energie uriașă, cum nu am mai văzut vreodată, acest copil de 8 anișori se manifestă, oriunde se afla, asemeni unui uragan, distrugând totul, imediat ce punea mâna pe un obiect, cu o agresivitate nemaiîntâlnită și, bineînțeles, fără a asculta de nimeni. Nu există grădiniță, școală, educator, învățător, profesor sau medic care să-i fi găsit vreun leac. Psihiatrii, în afara medicamentației sedative, nu au găsit nici o altă soluție.

Cum nici timpul pentru a discuta și răs-discuta nu e de partea mea, am convenit să ne întâlnim cu Domnul Iisus Hristos la Sfântul Maslu și la Sfânta Împărtășanie. Au fost ceva încercări pe la slujbe pentru frații și surorile adunați în jurul Altarului duminică de duminică, seară de seară dar, cu răbdare, ne-am obișnuit.

Săptămână de săptămână, lună cu lună, primul chemat la Potir, înaintea tuturor bebelușilor, David a devenit nelipsit, cel puțin la Împărtășanie, și nu ratează nicio Duminică în care să-mi prezinte mașinuța favorită, alta de fiecare dată, cu un zâmbet angelic și o gură larg deschisă în care ar încăpea întreg Raiul. Sigur, pentru a se ajunge aici a fost nevoie de multă luptă, mai ales cu noi înșine.

Duminica aceasta s-a apropiat cuminte alături de tatăl său, cu o mânuță ocupată de o mașinuță și cu cealaltă de o coală de hârtie, ce mi-o împinge înainte spunându-mi că-i pentru mine. Las, pentru o clipă, Potirul pe Altar pentru a-mi lua „darul” și descopăr un desen frumușel ce ilustrează cea mai îndrăgită mașinuță a sa de când ne tot întâlnim înaintea Domnului.

Mă tot întreb (retoric) Cine l-o fi ajutat să stea locului câteva zeci de minute (cum nu a stat niciodată), pentru a desena pentru mine acest tablou și, dacă nu cumva, Dumnezeul nostru cel Atotprezent și Atotiubitor nu a zâmbit când m-a văzut în încurcătură, cu El în Potir, cu pruncul Lui privindu-L țintă, așteptând să se umple de Har, și pe mine cu mașinuța pictată în fața Altarului, asemeni unei Icoane de mare preț, coborâtă în mod miraculos, pentru a ne dovedi dragostea Sa.

Să-i ocrotească Domnul Iisus Hristos pe David, pe toți copilașii încercați de astfel de suferințe și să-i întărească pe toți părinții lor!

Visul gemenelor Maria și Gabriela

visul-gemenelor-maria-si-gabriela  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Le știți deja pe aceste fetițe minunate. Sunt orfane de tată și trăiesc împreună cu alți cinci frați și mama lor într-o căsuță veche ce stă să cadă, în care plouă, în care este frig.

Mezinele Maria și Gabriela, gemenele, tocmai au împlinit 7 ani. Iar noi pentru ele și pentru frații lor vom ridica o locuință în CARTIERUL VIEȚII 2.

visul-gemenelor-maria-si-gabriela  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Opt copii au fost în această familie. Primul este deja la casa lui, iar ceilalți nu ar putea trece cu bine încă o iarnă acolo unde stau acum.

Pentru a duce la capăt acest proiect și pentru a ajuta cât mai mulți copii la fel de frumoși cum sunt Maria și Gabriela, vă rugăm să ne susțineți.

Avem acum opt șantiere deschise, începem să distribuim lemne familiilor sărace, pregătim hainele groase pentru cei 10.228 de îngerași ai noștri.

Povestea familie v-am spus-o recent. O puteți reciti mai jos:

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

Georgiana pe DRUMUL SPERANȚEI

georgiana-pe-drumul-sperantei  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Georgiana încă nu a împlinit 3 ani și e toată un zâmbet. Își strânge la piept cărticica de rugăciuni primită la biserica din Țicău ieri, în ultima vineri din octombrie.

Fetița a străbătut de mână cu mama ei DRUMUL SPERANȚEI pentru a face rost de hrană pentru ea și pentru cei doi frați mai mari ai ei, dintre care unul este bolnav.

Familia se descurcă greu; abia o duce de la o lună la alta. Noi o ajutăm periodic cu alimente și cu orice îi mai este necesar.

Din păcate, sunt tot mai multe familii greu încercate de sărăcie. Iar în aceste familii sunt mulți copilași la fel ca Georgiana cărora noi nu le întoarcem spatele. Să îi lăsăm să flămânzească?

Doar ieri au fost 87 de mame la Țicău care au primit pachete cu alimente și scutece pentru că nu au posibilitatea să se descurce singure. Toate au venit de departe și au plecat acasă cu sacoșele pline de paste, orez, fasole, mălai, conserve, ulei, lapte praf.

Ajutorul oferit de noi este singurul pe care îl primesc.

Noi nu ne îngrijim doar de aceste femei care vin vinerea la noi, ci de 10.228 de copilași care provin din 2.900 de familii cu multe probleme. Le oferim tot ce le este necesar, nu doar hrană.

Vă dați seama cât de greu ne este și nouă? Mai ales că avem o mulțime de alte proiecte în derulare.

De aceea vă cerem sprijinul. Să facem un efort pentru Georgiana și pentru alți copii la fel ca ea, pentru toate mamele care își cresc cu greu pruncii!

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

Viorel visează să facă box

viorel-viseaza-sa-faca-box  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragoș Viorel are 8 ani și de ceva timp visează să devină boxer. Și-a făcut singur un sac și își imaginează că este în ring. De dimineață până seara parează lovituri imaginare și învață ce sunt croșeele, eschivele, directele. Un profesor a umblat prin școli în căutarea unor copii talentați și dornici să învețe acest sport, iar băiatul a fost fascinat de posibilitate.

Visul lui a fost călcat foarte repede în picioare, imediat ce a pășit pragul cămăruței de lut în care locuiește cu cei șase frați ai săi și cu părinții. Nu sunt bani nici pentru antrenamentele care se fac în altă localitate, nici pentru navetă. Nu sunt bani nici pentru traiul de zi cu zi.

Prioritățile sunt altele în această familie greu încercată. Vă puteți imagina că în aceeași încăpere mică dorm, mănâncă și se spală la balie nouă oameni? Noi încercăm să le ridicăm lor o casă în CARTIERUL VIEȚII 2. Dar avem nevoie la rândul nostru de susținere pentru a duce la bun sfârșit acest proiect, mai ales că ne mai ocupăm în acest timp de alți 10.228 de copii buni cum este Viorel.

Povestea familiei o puteți citi mai jos:

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

Am făcut deja fericiți șapte copii

am-facut-deja-fericiti-sapte-copii  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Șase copii minunați au zburdat fericiți prin locul care seamănă acum cu un labirint sau cu un parc de aventuri, dar care cât de curând va însemna pentru ei ACASĂ. Bucuria lor este și bucuria noastră și sperăm că, văzându-i și știindu-le deja povestea, veți simți că a meritat sau că merită să donați pentru ei.

Copiii sunt orfani de tată și mai au doi frați – unul mai mare, care este deja la casa lui, și altul care a fost nevoit să stea de „gardă” în actuala lor locuință cât ceilalți s-au dus în inspecție pe șantier să vadă cum merg treburile, doar mama lor era la serviciu.

O casă nouă înseamnă un vis împlinit, o șansă la o viață mai bună pentru Bianca Elena, Mihai Dragomir, Ștefan Spiridon Sebastian, Anton Neculai, Andrei Bogdan și gemenele Maria și Gabriela.

Povestea lor v-am spus-o recent. O puteți reciti mai jos:

Familia se va muta, sperăm noi, până la sărbători într-una dintre casele pe care le ridicăm în CARTIERUL VIEȚII 2. Noi facem tot posibilul ca treaba să meargă ca unsă, însă depindem financiar de voi, dragii noștri susținători.

Acesta nu este singurul proiect pe care îl avem în desfășurare. Avem deschise la ora actuală opt șantiere, începem să distribuim lemne familiilor care îngheață prin bordeie, pregătim hainele groase pentru cei 10.228 de copilași sărmani ai noștri. Deci efortul material pe care îl facem este uriaș. Vă rugăm să ne susțineți pentru a vedea cât mai mulți copii la fel de fericiți cum sunt acești frați!

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

Le facem o casă acestor copii?

le-facem-o-casa-acestor-copii  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Continuăm să muncim cât e ziua de lungă. Avem o grămadă de copilași pentru care ne zbatem în această perioadă.

Spre exemplu, avem șapte frați care vor să se mute mai repede într-una dintre casele pe care le ridicăm în CARTIERUL VIEȚII 2.

Acest pas ar fi șansa lor la o viață mai bună. Vor îndrăzni din nou să viseze. Sperăm că pentru Robert se va găsi un maestru de șah care să-l țină aproape, iar pentru Viorel se va găsi un antrenor de box care să-l ajute să practice acest sport.

Povestea familiei o puteți citi mai jos:

Noi ne ocupăm de partea cea mai grea, de ridicarea casei, dar avem nevoie de mult sprijin. Mai ales că avem opt șantiere deschise. Doar împreună putem să schimbăm viețile acestor copii și ale multora la fel de greu încercați ca ei.

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

Mama cu cancer „scapă din iad”

mama-cu-cancer-scapa-din-iad  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Ana trăia de ceva vreme un coșmar. Noaptea, când nu putea dormi, își rotea ochii prin întuneric și se ruga să se întâmple un miracol, iar ea și cei nouă copii să-și găsească un loc al lor în care să nu se mai teamă, din care să nu fie alungați, în care să nu plouă și în care să nu fie frig. Încă o iarnă în aceste condiții ar fi grea și pentru cei mici, dar și pentru ea, doar cancerul i-a mâncat un plămân și i-a ros coastele în urmă cu patru ani. S-ar stinge, probabil.

Femeia a suferit o operație complicată. A avut o tumoare care i-a fost extirpată și i s-a pus o proteză. Spune că atunci nu a putut fi curățat locul foarte bine și se teme să nu fi rămas resturi canceroase care să fi făcut metastaze și care să se răspândească în trupul ei încă tânăr, dar obosit. Ana are 39 de ani. Acum îi amorțesc degetele, iar zilele acestea au fost grele, nu a mâncat deloc, și-a tot pierdut conștiința spre spaima copiilor.

Într-una din acele nopți în care simțea cum pereții se tot încovoaie, Ana a zărit o luminiță în apropierea ferestrei. S-a speriat, s-a apropiat, iar vocea calmă a unei copile a liniștit-o. „Eu sunt, mamă, îmi fac temele”. Fata lucra cu lanterna singurului telefon mobil din casă aprinsă pentru că seara li se întrerupsese curentul electric și nu apucase atunci să-și termine lecțiile. Ionela, care este elevă în clasa a VII-a, a așteptat să se liniștească toată casa, să adoarmă frații, mama, unchiul și mătușa, apoi s-a apucat de scris. Nu a vrut să meargă nepregătită la școală. Era înainte de ora 4:00.

Ana locuiește în casa părintească, veche de abia mai stă în picioare, dar o împarte cu fratele, cel care este proprietarul de drept, și cu sora care are probleme psihice. Neînțelegeri și certuri apar mereu. Dacă îi adunăm și pe micuți, aflăm că în locuință stau 12 persoane. Acoperișul e ciuruit, zidurile sunt strâmbe, geamurile sunt crăpate, sobele fumegă, coșul ia foc, apă nu există. Când plouă, este panică. Prin pod intră apa, pereții se udă, iar curtea se umple de noroi greu, care se prinde de încălțăminte. Cei mici ies cu greu în drum ca să meargă la școală. Țopăie pe scânduri, pe pietre. Nu e un mediu deloc prielnic pentru o femeie bolnavă și pentru copii. Dar unde să se ducă?

Noi ne-am hotărât să le ridicăm o casă chiar vis-a-vis de cea în care își duc acum traiul. Când au venit oamenii să facă măsurători, Ana a izbucnit într-un plâns cu hohote și cu greu s-a putut stăpâni. Primul ei gând a fost acela că scapă din iad. A tot vărsat lacrimi de deznădejde pe ascuns, mai ales în anii din urmă, dar acum simte bucurie și speranță. Chiar dacă nu mâncase de două zile, parcă a prins puteri când a văzut muncitorii măsurând terenul și când s-a văzut cu actele și planurile în mână.

Ana robotește dinainte de ivirea zorilor și până se lasă întunericul adânc. Pentru că nu are apă, este nevoită să care de la fântânile vecinilor sau de la un izvor mai tulbure. Îi este greu, obosește ușor din cauza bolii, dar nu are de ales pentru că are de spălat hainele celor nouă copii, iar ei trebuie să facă baie.

De câte ori vorbește despre copilași, Ana plânge. Spune că lumea îi ocărăște, chiar și colegii de școală sau de grădiniță, deși sunt curați. Vrea mai mult pentru ei, vrea să îi vadă fericiți.

Ionela a venit tare tristă acasă pentru că a fost printre puținii elevi care nu și-au permis să plătească 200 de lei pentru o excursie. Dar toată amărăciunea i s-a topit la gândul că va avea o altă casă de sărbători.

Iar cel mai mic, Sebastian, s-a închis complet. Știm că este blond și că are ochi mari căprui, dar nu știm ce voce are pentru că refuză să vorbească. Ana spune că atunci când este cu ea, nu-i mai tace gura. Are 4 ani, este în grupa mijlocie, dar nu a reușit să-și facă prieteni la grădiniță. Stă lipit de mama lui și așteaptă lapte de la căprițele primite de la noi. Cumpără Ana și lapte de vacă, are „abonament”, dar Sebastian vrea din cel proaspăt de acasă, de la animalele pe care singur le mână la primele ore ale dimineții.

Noi i-am oferit Anei un țap, două capre, două oi, un porc care acum are 100 de kilograme. Mai are Ana un cal și încă un purcel mic, doi câini ținuți în lanț și pisici de pripas cum sunt în toate gospodăriile de la țară.

O ajutăm cu alimente, cu haine, dar este nevoie de mai mult. Povestea sa v-am mai prezentat-o în vară. O puteți reciti:

Avem nevoie de multă susținere ca să îi ridicăm o casă în care să ducă o viață mai bună, în care să nu se îmbolnăvească mai tare, în care copiii să aibă căldură și unde să se spele.

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

POVESTE DE CRĂCIUN – LANSARE

poveste-de-craciun-lansare  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragi copii, dragi părinți, dragi bunici și toți cei dragi iubitori de povești, lansăm astăzi cel mai frumos proiect de Crăciun din câte s-au mai auzit și văzut vreodată.

POVESTE DE CRĂCIUN este cea mai inovativă propunere pentru familii, prieteni și colegi.

În zilele de 3 și 4, 10, 11, 17 și 18 decembrie, vă invităm la restaurant, teatru, parc de distracție, concert și colind, toate la un loc, începând cu ora 16:00, la cele mai elegante locații din Iași – Club 20, RAMADA, UNIREA și VERDI (FAMILY MARKET MIROSLAVA).

Aveți șansa de a petrece o seară minunată alături de cei dragi, mici și mari, într-o atmosferă specială de Crăciun cu piese de teatru despre Crăciun, super-eroi și prințese (Zbânț), artiști pe cinste cu instrumente sau fără (CvintIS și Corul Vieții) și inevitabilul Moș Crăciun.

Nu, nu ne grăbim să petrecem Crăciunul, ci doar suntem împinși de la spate de cei 10.228 de copii sărmani care nu știu ce înseamnă bucurie de Crăciun, fapt pentru care îi invităm pe toți cei ce au dorința de a se bucura, dar și suflet mare să doneze pentru o super-invitație la POVESTE DE CRĂCIUN.

Noi vă garantăm o seară de poveste și o faptă bună pe măsură pentru că astfel veți împlini visul unui copil sărman rescriindu-i povestea sa de Crăciun.

Nouă suflete într-o cameră de lut

noua-suflete-intr-o-camaruta-de-lut  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

O mogâldeață de doar două săptămâni doarme înfofolită într-o pătură uriașă în brațele tinerei sale mame. Femeia a cărat-o pe micuță la piept cu microbuzul până la Iași pentru a rezolva problema unor acte. Nu a putut să o lase singură acasă pe copila care poartă, cum e și firesc, numele Sfintei Parascheva.

Ștefania Viorica s-a întors după câteva ore în cămăruța în care își duce traiul dinainte să se nască primul ei copil, tot o fată, Nicoleta Lavinia, acum în vârstă de 12 ani. Nouă suflete se adăpostesc acolo – mama, tatăl și șase copii împart două paturi lipite, iar pruncuța nou-născută are un loc al ei special alături, la distanță de câțiva centimetri.

Atât au putut părinții să-și facă singuri – o cameră din lut, vălătuci, câteva costoroabe și leațuri. Nu și-au permis materiale de construcție mai bune, mai rezistente. Și nu își vor permite nici de acum înainte. Soțul Ștefaniei e plecat să îngrijească oile unui om din sat. Din ce câștigă el și din alocațiile copiilor trăiește această familie.

Într-un moment de impas a fost nevoită să-și vândă calul pentru a-și putea cumpăra lemne de foc. Acum regretă.

Au și un hol minuscul la intrare. Un aragaz zace acolo nefolosit pentru că familia nu are bani de butelie. Pe el se cocoțează pisicile, toate schiloade, cerșind mâncare, și adulmecă în zadar. Copiii ni le prezintă, deși nu le-au pus nume: cea care mușcă, cea blândă, cea care va avea în curând pui.

Unul dintre băieți, Leonard Gabriel, de 6 ani, singurul cu ochi albaștri, își ia o tigaie, se așează pe jos și începe să mănânce. Nu există în acea coșmelie nici măcar o masă sau un scaun – nu s-ar găsi loc.

Tot în acel hol ce ține loc și de debara, Robert Petronel, cel mai mare dintre băieți, păstrează o micuță comoară ce pare că aruncă o rază strălucitoare în decorul trist: câteva cupe și medalii obținute la concursurile de șah.

În camera întunecoasă cu pereți strâmbi și mobilă veche, Robert, care are acum 10 ani, a învățat mutările de la tatăl lui, ciobanul. A mai prins câteva idei și pe uliță, prin vecini, dincolo de poarta străjuită de o scroafă ținută în lanț, a mai făcut câteva ore și la școală. Are băiatul o planșă de carton pe care o întinde pe pământ de câte ori prinde ocazia și joacă acolo cu oricine se nimerește. E atent, precaut, își calculează fiecare mișcare. Știe că este cel mai bun dintre colegii săi și suferă că nu are un maestru care să-l ajute să pătrundă mai adânc tainele acestui sport al minții.

Acasă nu prea găsește parteneri de joc. Sora lui mai mare, Nicoleta, a învățat și ea regulile de bază, dar nu a participat la nicio competiție. Și nici nu-i arde ei de așa ceva. Deja a preluat, cum se întâmplă în toate familiile sărace, rolul de părinte pentru frații mai mititei, chiar și pentru Andreea Paraschiva, care e nou-născută. Are deja experiență. Copilăria ei s-a risipit de mult.

Nicoletei îi este cel mai greu în acea cămăruță. La 12 ani nu are pic de intimitate. Ar avea nevoie la vârsta sa măcar de un pat separat, dacă nu chiar de o cameră. Dar nu îndrăznește să ceară. Privește în jos și spune că pentru ea nu vrea nimic. Își dorește ca în viitor să ajute animalele, însă nu își poate face niciun plan.

I se pare lung drumul de la un an școlar la celălalt. Învățământul online a tras-o mult în jos, ținând cont de condițiile precare pe care le are acasă. Nu a reușit să studieze nimic. Copiii nu au primit tablete, așa cum promiseseră autoritățile, au împărțit telefonul mamei, s-au chinuit cu semnalul, iar rezultatul a fost dezastruos. Cel mai rău a fost chiar pentru ea, pentru Nicoleta.

Băieții în schimb, în ciuda tabloului trist, întunecos, în care au fost aruncați încă de la naștere, sunt de o veselie molipsitoare. Se joacă cu godacii, se sperie unii de alți, râd. Ne arată că au undițe și că sunt pescari iscusiți, doar merg deseori la un iaz din apropiere și prind suficient pește. Au și două biciclete, iar lumea pare a fi toată a lor.

Ei au venit zilele trecute de la școală și i-au spus mamei că se vor muta în casă nouă. Știau că s-a deschis un șantier nu departe de locuința lor și, curioși cum sunt toți copiii, au mers la fața locului. Nu s-au mulțumit cu inspecția la firul ierbii, ci au intrat pe internet și au aflat că acolo vor fi ridicate primele trei case din CARTIERUL VIEȚII 2. Au știut sigur că una dintre locuințe va fi a lor.

Mama nu a fost la fel de încrezătoare, dar speranța s-a strecurat și în inima ei, așa că și-a pus nădejdea în Dumnezeu, iar noi am venit să-i confirmăm că rugăciunea i-a fost ascultată.

Unul dintre băieți, Dragoș Viorel, în vârstă de 8 ani, taie văzduhul cu mâinile de bucurie. De ceva timp i s-a cuibărit în inimă ideea că ar putea deveni boxer și se exprimă acum prin croșee, eschive, directe. Un profesor a umblat prin școli în căutarea unor copii dornici să învețe acest sport, iar băiatul a fost fascinat de posibilitate. Visul lui a fost călcat foarte repede în picioare, imediat ce a pășit pragul cămăruței în care locuiește. Părinții i-au spus că nu au bani nici să plătească antrenamentele care se fac în altă localitate, nici pentru navetă. Dar băiatul nu a renunțat de tot la idee. Și-a făcut singur un sac și își imaginează că este în ring.

Acum parează lovituri imaginare și se gândește cum ar putea arăta noua lui casă.

I-am luat pe copii și pe mamă și i-am dus pe șantier să vadă unde se vor muta din această iarnă. Bucuria celor mici a fost aceea că nu vor mai căra bidoane de apă în spate sau cu căruțul. Au văzut că vor avea baie! Acum sunt nevoiți să meargă la rudele care au fântână, să facă mai multe drumuri dus-întors cu greutatea în cârcă, să umple baliile. Cel mai rău este că trebuie să se spele și să se schimbe mereu de față cu ceilalți membri ai familiei.

Își amintesc că mai cărau apă și cu calul, iar acum se gândesc că numai bogații își permit un asemenea animal care îi poate ajuta la muncă.

Le-am adus și alimente frățiorilor și s-au luptat între ei, fiecare dorind să ia sacii mai grei. Mathias Constantin, care are 4 ani, a încercat să nu se lase mai prejos decât frații lui mai mari. Chiar și fetița de 1 an și 9 luni, Maria Amalia, și-a întins mânuțele să ducă și ea ceva din portbagajul mașinii până în curte.

Copiii din această familie nu ar avea niciun viitor în cămăruța în care se înghesuiesc acum. Iar noi nu putem să le întoarcem spatele sau să ne limităm la a-i ajuta periodic doar cu alimente și haine. Trebuie să facem mai mult pentru ei.

O casă le va schimba complet viețile. Dar avem și noi la rândul nostru nevoie de sprijin pentru că mai avem foarte mulți îngerași la fel ca aceștia – toți maturizați înainte de vreme și fără vise mari – pe care trebuie să-i scoatem din sărăcie.

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!