Costică, primul Crăciun fără tata

Niciodată nu a fost prea vorbăreț și, chiar dacă obrajii par să trădeze un copil pofticios, mănâncă puțin și mai tot timpul atent să ajungă și la ceilalți. Pe la jumătatea lui iulie, când l-am luat în tabără la mare, mai toata ziulica în apă sau alergând după minge, începuse să zâmbească și, uneori, chiar să râdă în hohote. Acum zâmbește trist când îl întreabă lumea câte ceva și încearcă să-și ascundă suferința, oftând mai ceva ca un om mare.

Printre sarcinile primite într-o familie cu 9 copii, cea mai solicitantă, dar și cea mai dragă este aceea de a avea grijă de cele trei surori mai mici, atât cât poate la cei 9 ani ai lui.

Gabriela, mama lui Costică, ne face și o mărturisire. După aproape 11 luni de tăcere și lacrimi, a reușit să readucă veselia în casa ei și în mod special în obrajii lui Costică, cumpărând o mânză, Cătălina, care a devenit pe loc atracția favorită a tuturor frățiorilor din familia Mihai. Băiatul abia așteaptă marea zi în care va străbate în șa câmpurile din jur. Până atunci, ne-am promis să-i dăruim măcar o bicicletă la care știm că nici n-ar îndrăzni să viseze.

Dacă vă întrebați de unde atâta tristețe în viața unor copii, de unde atâta jale și lipsuri, ei bine, dragii mei, aflați că pe 15 ianuarie, Ion, tatăl lui Costică și al fraților lui, s-a mutat la cer. S-a ridicat din pat cu gândul de a merge la pădure să aducă un braț de lemne pentru a încălzi căminul. Brusc, o durere cumplită de cap l-a obligat să se așeze la loc pentru ca, în câteva zeci de minute, să treacă din paralizie în comă și apoi în lumea de dincolo. Făcuse un accident vascular cerebral și asta cu doar câteva zile înainte de a veni pe lume mezina familiei, Delia-Ioana.

A rămas, așadar, o mamă singură cu 9 copilași, în căsuța rece, cu un acoperiș șubred și o mare de nevoi. Ca de fiecare dată, le-am sărit în ajutor, fără mult zgomot, împlinind toate cele creștinești, după care am început aprovizionarea cu de toate, cu reparația acoperișului, le-am schimbat geamurile, le-am dus lemne, alimente, haine… Probabil că mai spre Crăciun le vom rezolva, cu ajutorul lui Dumnezeu, mare parte din deficiențele locuinței lor (sobe, apă curentă, mobilier corespunzător etc.). Le vom duce și un brad cu luminițe cum n-au avut niciodată și, dacă ne rămâneți aproape, îi vom îmbrăca din cap până-n picioare cu cele mai bune haine și încălțări, iar cămara rece în care s-a prăpădit Ion o vom umple cu multe, multe pachete cu jucării, dulciuri, alimente, detergenți și tot ce-i nevoie la o casă cu atâția orfani.

Așa, probabil, îl vom face pe Costică să treacă pragul cămăruței în care nu a mai avut curajul să intre de când tata s-a mutat în cimitir. Nu vom uita nici de Cătălina și, desigur, nici de bicicleta mult dorită.

Costică al nostru mai are încă 8 frați, iar în grija noastră, în lunga listă cu copiii flămânzi, orfani sau abandonați, pe lângă ei mai sunt multe mii, adică vreo 10.233. Deocamdată.

Pentru a-i ferici pe toți va fi nevoie de multă rugăciune, de credință, poate și de lacrimi, de un efort uriaș din partea donatorilor și voluntarilor, care vor duce vestea Nașterii Domnului din bordei în bordei, îmbrăcând și încălțând pe toți acești „frați ai Lui mai mici”, uitați de mai marii lumii, așa cum și El a fost uitat. Iar noi, creștinii, copii ai Domnului Iisus Hristos, nu doar poruncă avem de a-i iubi, ci am primit și Harul și ajutorul de a-i ocroti.

Doar împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem semăna și în acest an GRĂUNTELE DE IUBIRE. Putem rescrie povestea de Crăciun a fiecărui îngeraș cu un final fericit și putem DĂRUI IUBIRE!

Cum puteți ajuta:

1. Alegeți un copil din LISTĂ, lăsând un comentariu la postare sau un mesaj privat cu CODUL din dreptul său, iar noi vă trecem în dreptul celui ales. De ce l-ați ales? Ca să-i oferiți un pachet consistent de Crăciun. Avem rugămintea de a ocupa lista în ordine crescătoare, deoarece încă mai lucrăm la ea (vor mai veni și alți copii și noi măsurători) și ar putea suferi modificări.

2. Donați 300 de lei, 60 de euro, 60 de dolari, 53 de lire sau orice sumă de orice valută echivalată în lei, în conturile de mai jos, cu precizarea DĂRUIM IUBIRE.

3. Ne vom grăbi să umplem sacul imens cu lucruri minunate pentru îngerașii noștri – hăinuțe (geci groase, ghete de piele îmblănite, pantaloni, pulovere, căciuli, lenjerie de corp, ciorăpei), trusă de „frumusețe” (șampon, săpun, periuță și pastă de dinți, detergent), jucării, dulciuri și nelipsita trăistuță cu merinde, toate comandate la poarta fabricilor și negociate la sânge, pentru a îmbrăca și hrăni cu aceiași bani cât mai mulți copii. Așa, sperăm să ne înțelegeți de ce încurajăm donația în bani și nu în produse cumpărate de la hipermarket.

GRĂUNTELE DE IUBIRE, în curând…

grauntele-de-iubire-in-curand  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Astăzi, de ziua tuturor Sfinților Îngeri, vă invităm să deveniți îngeri păzitori pentru cei 10.228 de îngerași, care au mare nevoie de ajutorul nostru pentru a fi cu adevărat fericiți și pentru a trăi de Nașterea Domnului un Crăciun de poveste.

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, dimpreună cu toți Sfinții Îngeri, să vă ocrotească de toate cele rele și să vă călăuzească pe calea cea bună, spre dobândirea luminii și bucuriilor nepieritoare!

Ani mulți și fericiți, cu sănătate și ajutor în toate, de la Domnul Hristos Iisus!

Casa Vieții pentru mama Elena

casa-vietii-pentru-mama-elena  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Poveste cu Zmei, Feți Frumoși și Ilene Cosânzene

Știați că?

Există o poveste adevărată în care „zmeii”, nu numai că devin prieteni buni cu Feți Frumoșii și Ilenele Cosânzene, dar le fac și case, ba le montează acoperișurile?

Cine a scris așa poveste?

Dumneavoastră, oamenii cu suflet bun și cald ca al fetei moșului, care ne ajutați să creștem „OAMENI MARI”, cei care jertfindu-vă și dăruind pentru copiii sărmani le oferiți șansa la o nouă viață!

Ce nume poartă povestea noastră?

Cum ce nume?

Casa Vieții, gândită, realizată și pusă la dispoziția familiilor greu încercate de voluntarii și donatorii de la Biserica Maternității Cuza Vodă și de la Asociația Glasul Vieții.

Să vă bucure Domnul Iisus Hristos, Împăratul Cel Nemuritor, cu povești adevărate și nepieritoare!

SÂMBĂTA MOȘILOR DE TOAMNĂ!

sambata-mosilor-de-toamna  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Am slujit sâmbătă dis-de-dimineață Dumnezeiasca Liturghie și Parastasul de obște spre pomenirea celor dragi mutați la Domnul și a celor ce nu are cine să-i pomenească. Mai apoi, am poposit câteva zeci de minute și-n cimitire, pentru ca la prânz să binecuvântez bucatele gătite cu grijă spre îndestularea copiilor din casele CEDC, dar mai cu seamă spre luminarea bunilor și străbunilor din Ceruri.

sambata-mosilor-de-toamna  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Pretutindeni am întâlnit oameni smeriți, alergând încoace și încolo, cu făclii de lumină într-o mână, iar în cealaltă cu bunătăți lumești ca să dăruiască și celor lipsiți, dar care nu uită să – i poarte în rugăciuni și pe cei răposați, bucurie.

sambata-mosilor-de-toamna  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Se întreabă unii curioși sau, mai curând, răutăcioși: au nevoie morții de mâncare, băutură și lumină?

Ei nu, dar sărmanii au. Iar bunătatea noastră și rugăciunea plină de recunoștință a celor flămânzi nu numai că pot muta munții, dar mai cu seamă, dacă sunt scăldate în Harul Domnului Iisus Hristos transformă în energie dumnezeiască, în lumină nepieritoare, tot nesomnul și osteneala noastră.

sambata-mosilor-de-toamna  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Domnul Iisus Hristos să-i odihnească cu sfinții pe cei mutați la Cer și să vă miluiască cu Harul Său!

Grăuntele de Iubire loading…

grauntele-de-iubire-loading  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragilor, așa cum bucuroși vă anunțam zilele trecute, cu ajutorul lui Dumnezeu și al dumneavoastră, al celor care sunteți mereu alături de noi și de copilașii noștri, am reușit să încheiem campania „Grăuntele de Muștar”. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Acum, să nu credeți că plecăm în vacanță ori că reducem cumva motoarele. Doar aseară vă spuneam de șantierele în care se muncește din zori și până-n noapte.

În curând vom începe campania Grăuntele de Iubire. Un tărâm al faptelor bune pentru cei 10.228 de copilași care își pun toată încrederea în noi. Să nu îi dezamăgim. Vă rugăm, rămâneți alături de noi.

Doar împreună și cu Dumnezeu înainte de toate putem face OAMENI MARI!

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 șantiere? Cam da

1-2-3-4-5-6-7-8-santiere-cam-da  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

La ce mai muncim? Stați să mă gândesc.. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 șantiere? Cam da.

La Movileni, la familia lăsată pe drumuri de incendiul din vară, se montează mobila, se instalează centrala și… gata.

La Erbiceni, o reparație capitală, că vine al optulea prunc și nu prea are unde să doarmă. Și dacă ne-am apucat, trebuie și baie, și bucătărie, și parchet, și izolație, și acoperiș, și trotuare și tot așa înainte.

La Scânteia, tot al optulea prunc este așteptat, cu casă de la zero. Suntem la acoperiș și tragem tare că acuși vine îngerașul.

La Popești una, două, trei case au ajuns și ele la acoperiș, iar puiuții mor de nerăbdare. Va fi gata până la Crăciun? Nu va fi gata?

La Holboca, o mai veche lucrare, cu zece garsoniere, cu o bucătarie pentru săraci, cu o mini – creșă, am ajuns la balustrade, pavele prin curte și ne pregătim de pamblică, pardon, de Sfințire.

Am uitat de Piramidele de la Găureni? Acuși, acuși și acolo facem inaugurarea si predarea cheilor.

Toate-s cu mila Domnului Iisus Hristos!

Să vă binecuvânteze Bunul Dumnezeu și să vă răsplătească dragostea și osteneala, dragi donatori și voluntari!

GRĂUNTELE DE MUȘTAR, la final

grauntele-de-mustar-la-final  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragilor, a venit momentul mult așteptat, acela în care ne întoarcem cu recunoștință spre voi, cei care ne-ați ajutat să ducem la capăt cu bine campania GRĂUNTELE DE MUȘTAR, deși ne-a fost mai greu decât oricând.

Am reușit să găsim donatori pentru toți cei 10.228 de copilași ai noștri cărora le-am oferit tot ce le-a fost necesar pentru a începe un nou an școlar curați, demni și fericiți.

Vă dați seama cât înseamnă 10.228 de copii? Cam atâția locuitori sunt într-un orășel.

Ne-am apucat în vară de acest proiect, iar efortul pe care l-am depus a fost uriaș. Am umblat ca furnicuțele și ca albinuțele din zori și până târziu în noapte în ultimele luni. Am organizat chiar și un festival, INIMO, iar banii adunați i-am folosit tot pentru acești îngerași.

Le-am oferit micuților hăinuțe moderne cum au văzut la colegii mai înstăriți (geci, veste, tricouri, blugi), ghetuțe rezistente din piele cu care să bată drumurile și mingea, ghiozdane colorate, produse de igienă și de curățenie.

Chipurile tuturor s-au luminat atunci când au primit în brațele lor lucrușoarele acelea minunate cumpărate cu ajutorul vostru, al celor care v-ați lărgit inimile și ați rupt de la voi pentru a le șterge lor lacrimile, pentru a le înlocui cu zâmbete. Ne înclinăm în fața voastră!

Și noi ne-am bucurat privindu-i pe copii și am uitat pentru câteva clipe de toată munca din spate, de epuizarea pe care am simțit-o uneori.

Ne-am făcut luntre și punte să ducem la bun sfârșit această treabă. Nimic din ce am comandat nu a fost gratuit și cu greu am reușit să ne achităm datoriile. Sărăcia s-a extins ca o molimă în această perioadă de criză și asupra donatorilor, nu doar peste beneficiari.

Însă ne-am pus nădejdea reușitei în Dumnezeu, doar El știe nevoile fiecăruia și prin noi, prin oameni lucrează.

Numărul acestor îngerași pe care noi îi ocrotim este uriaș, dar dacă ei nu sunt ajutați să meargă la școală, nu au foarte multe șanse să-și depășească singuri condiția, să se ridice din sărăcie. Nu poate fi considerată o povară încercarea noastră de a le dărui speranță acestor copii și de a le transforma visele în realitate.

În ciuda unor greutăți copleșitoare chiar și pentru unii adulți, ei învață bine și se luptă să ajungă OAMENI MARI.

Noi deja ne pregătim de campania de Crăciun, GRĂUNTELE DE IUBIRE. O vom lua de la capăt cu listele pentru că acești copilași au nevoie de haine groase.

Înălțăm cele mai calde rugăciuni la Dumnezeu ca să vă aibă în pază pe toți cei care ne-ați sprijinit în această campanie.

Vă mulțumim din tot sufletul.

Paulina are nevoie de noi!

paulina-are-nevoie-de-noi  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Primesc multe solicitări de ajutor pe zi, unele mai dramatice decât altele.

Poate cea mai grea activitate este aceea de a analiza cu obiectivitate toate anchetele sociale și de a da un verdict, mai ales când știi că ai de luat din Cutiuța Milei și pentru vreo opt șantiere, și pentru alimentele, igiena și hainele a mii de familii cu peste 10000 de copii, și pentru sutele de rețete și facturi care nu încetează a curge către Altarul Bisericii Maternității Cuza Vodă.

Mesajul de la Petronela, mama Paulinei, nu m-a lăsat în pace o noapte întreagă.

Un copil se chinuie de șase ani să meargă!

Un copil visează de când se știe să aibă prieteni și să se joace cu ei!

Un copil de șase ani, ce a stat jumate din viața pe patul spitalelor arde de nerăbdare să meargă la școală!

Mă gândesc la câtă durere i-a fost dat să îndure, de câte ori s-o fi întrebat „de ce eu?”, de câte ori a adormit cu lacrimi ochi, privind pe fereastră la copiii ce aleargă pe afară.

Mă gândesc la râurile de lacrimi, la sutele de nopți nedormite, la rugăciunile ce sparg Cerul ale unei mame, care se topește lângă o copiliță pe care, de cele mai multe ori, nimeni, nici chiar medicii, nu pot să o ajute.

Citind și recitind strigatul de ajutor al mamei am hotărât să o invităm la Iași, să văd cu ce pot fi de folos.
Paulina m-a surprins din prima clipă…

La prima oră a dimineții a întrat în bisericuță și a umplut-o pe loc cu zâmbetul ei larg, sprijinită atent de brațele mamei.

O provoc puțin cu școala și chiar încerc să o „necăjesc” cum că „nu prea ar avea ce căuta pe acolo”.
Mogâldeața se pune pe treabă și ne arată că știe literele, cifrele, că știe să scrie frumos numele ei, Paulina-Sofia, ba chiar și pe al mamei…

…S-a născut cu probleme, iar mama ei, Petronela, nu a știut. A văzut că fetița merge mai greu față de alți copii, față de cei doi frați mai mari și a început să șchiopăteze curând după primii pași, pe la doi ani.
Au dus-o la medic, iar acesta i-a spus că Paulina are luxație congenitală de șold și că va trebui operată.
La 2 ani și 5 luni i s-a făcut prima intervenție la un picior si a fost ținută în ghips multe luni de zile. Ulterior i s-au făcut alte intervenții, apoi și la celălalt picior și au urmat alte luni, alți ani de ghipsuri. Au urmat ședințele de recuperare și kinetoterapie, masaje, tratamente etc.

A tot fost la controale peste controale. Din păcate, după atâtea eforturi ale familiei, după atâta suferință situația nu doar că nu s-a îndreptat, ci a început să meargă și mai sacadat cu piciorul drept.

De curând medicii i-au dat o veste proastă. Șoldul Paulinei iar s-a luxat și vor fi necesare alte și alte operații. Practic, procesul trebuie reluat.

De data aceasta Paulina a fost programată pentru o noua operație în capitală. Timp de 3-4 săptămâni, piciorușele îi vor fi întinse, vor fi ținute în extensie. Apoi îi vor fi făcute secționările de femur și intervențiile la șold.

Câtă durere va trebui să mai rabde sărmana copilă!

Petronela stă în fața mea cu ochii înlăcrimați și-mi mărturisește că nu mai are nici un sprijin, nici o resursă, ci doar datorii și iar datorii.

Dar speră că de data aceasta operațiile vor reuși, iar peste un an, Paulina, va alerga spre școală, va avea prieteni și se va juca de-adevăratelea.

La despărțire Paulina mă cucerește pentru totdeauna cu o îmbrățișare strânsă și se agață din nou de brațul mamei într-o nouă demonstrație de voinicie. Ne face cu mâna din prag și își încurajează mama, asemeni unui om mare.

„Lasă mamă, o să fie bine”!

Cum să nu ajutăm așa minune?

Prețul unei vieți

[Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Cât valorează viața unui copil ce „nu ar fi trebuit să existe”?

Dar două?

Astăzi am fost „invitat” la un pahar de… lapt praf de doi prieteni vechi, Anastasia și Florin. Îi pot numi prieteni vechi pentru că ne cunoaștem dinainte de a se naște, cu încă vreo șapte – opt luni înainte.

Sigur, multă lume le-a pus gând rău, dar dacă Domnul Iisus Hristos ni i-a așezat în inimă, iar acum în brațe, mai ai altceva de făcut decât să muți munții pentru a le oferi dimpreună cu dumneavoastră șansa la o nouă viață?

Înrolăm oameni cu suflet

inrolam-oameni-cu-suflet  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Oare mai sunt prin zona Moldovei tineri iubitori de fapte multe și bune, care să petreacă, să zicem, o zi întreagă, de luni până vineri (la nevoie și sâmbăta și duminica, dimineața și noaptea) printre mame și copii sărmani, întrebându-i ce îi doare și de ce ar avea nevoie ca să zâmbească?

Sigur, ei se pot numi lucrători sociali, iar pentru asta nu-i necesar să deții doctorat de Oxford, dar e musai să ai un carnet de șofer, o diplomă de BAC, o recomandare de la ultimul loc de muncă și de la Duhovnic. A, dacă mai știi și-un pic de engleză și ai trecut, nu ca gâsca prin Bahlui, prin Teologie și Asistență Socială, te califici direct în finală și vei avea șansa să devii din start angajatul lunii beneficiind de volanul unei mașini de „epocă”, care va vizita cele mai îndepărtate cătune din frumoasa și înnoroiata noastră Moldovă.

În glumă dar foarte serios, căutăm oameni cu suflet pentru a dărui speranță celor sărmani. Nu o vor face degeaba, că oamenii mai trebuie să și mănânce, dar dacă nu cred în iubire și în biruința binelui, să nu ne caute!

Pentru că nu vreau să vă las în suspans, așteptând un telefon de la mine, îl voi ruga pe Andrei *andrei.vintu@glasulvietii.ro *0757/333.711 să vă evalueze intențiile de a face parte din echipa noastră.

Bucurii, sănătate și spor în toate de la Domnul Hristos!