paulina

Primesc multe solicitări de ajutor pe zi, unele mai dramatice decât altele.

Poate cea mai grea activitate este aceea de a analiza cu obiectivitate toate anchetele sociale și de a da un verdict, mai ales când știi că ai de luat din Cutiuța Milei și pentru vreo opt șantiere, și pentru alimentele, igiena și hainele a mii de familii cu peste 10000 de copii, și pentru sutele de rețete și facturi care nu încetează a curge către Altarul Bisericii Maternității Cuza Vodă.

Mesajul de la Petronela, mama Paulinei, nu m-a lăsat în pace o noapte întreagă.

Un copil se chinuie de șase ani să meargă!

Un copil visează de când se știe să aibă prieteni și să se joace cu ei!

Un copil de șase ani, ce a stat jumate din viața pe patul spitalelor arde de nerăbdare să meargă la școală!

Mă gândesc la câtă durere i-a fost dat să îndure, de câte ori s-o fi întrebat „de ce eu?”, de câte ori a adormit cu lacrimi ochi, privind pe fereastră la copiii ce aleargă pe afară.

Mă gândesc la râurile de lacrimi, la sutele de nopți nedormite, la rugăciunile ce sparg Cerul ale unei mame, care se topește lângă o copiliță pe care, de cele mai multe ori, nimeni, nici chiar medicii, nu pot să o ajute.

Citind și recitind strigatul de ajutor al mamei am hotărât să o invităm la Iași, să văd cu ce pot fi de folos.
Paulina m-a surprins din prima clipă…

La prima oră a dimineții a întrat în bisericuță și a umplut-o pe loc cu zâmbetul ei larg, sprijinită atent de brațele mamei.

O provoc puțin cu școala și chiar încerc să o „necăjesc” cum că „nu prea ar avea ce căuta pe acolo”.
Mogâldeața se pune pe treabă și ne arată că știe literele, cifrele, că știe să scrie frumos numele ei, Paulina-Sofia, ba chiar și pe al mamei…

…S-a născut cu probleme, iar mama ei, Petronela, nu a știut. A văzut că fetița merge mai greu față de alți copii, față de cei doi frați mai mari și a început să șchiopăteze curând după primii pași, pe la doi ani.
Au dus-o la medic, iar acesta i-a spus că Paulina are luxație congenitală de șold și că va trebui operată.
La 2 ani și 5 luni i s-a făcut prima intervenție la un picior si a fost ținută în ghips multe luni de zile. Ulterior i s-au făcut alte intervenții, apoi și la celălalt picior și au urmat alte luni, alți ani de ghipsuri. Au urmat ședințele de recuperare și kinetoterapie, masaje, tratamente etc.

A tot fost la controale peste controale. Din păcate, după atâtea eforturi ale familiei, după atâta suferință situația nu doar că nu s-a îndreptat, ci a început să meargă și mai sacadat cu piciorul drept.

De curând medicii i-au dat o veste proastă. Șoldul Paulinei iar s-a luxat și vor fi necesare alte și alte operații. Practic, procesul trebuie reluat.

De data aceasta Paulina a fost programată pentru o noua operație în capitală. Timp de 3-4 săptămâni, piciorușele îi vor fi întinse, vor fi ținute în extensie. Apoi îi vor fi făcute secționările de femur și intervențiile la șold.

Câtă durere va trebui să mai rabde sărmana copilă!

Petronela stă în fața mea cu ochii înlăcrimați și-mi mărturisește că nu mai are nici un sprijin, nici o resursă, ci doar datorii și iar datorii.

Dar speră că de data aceasta operațiile vor reuși, iar peste un an, Paulina, va alerga spre școală, va avea prieteni și se va juca de-adevăratelea.

La despărțire Paulina mă cucerește pentru totdeauna cu o îmbrățișare strânsă și se agață din nou de brațul mamei într-o nouă demonstrație de voinicie. Ne face cu mâna din prag și își încurajează mama, asemeni unui om mare.

„Lasă mamă, o să fie bine”!

Cum să nu ajutăm așa minune?