Ce oameni buni avem în România!

Ce oameni buni avem în România!
Să nu mai aud pe cineva că spune și vorbeste de rău acest popor și oamenii lui!
Sunt vorbe-n vânt, lipsite de substanță, pentru ca, iată cum, la o simplă și firavă strigare, câți oameni buni, români adevărați, s-au alăturat demersului nostru.
Ați auzit dumneavoastră de cofetăria Charlotte? Pentru cei 112 copilași (și nu numai acum), ne-au sărit în ajutor și ne-au delectat cu tort și prăjituri, de ne-am lins pe degete… B-am lăsat și platourile curate, mai decât dacă le-am fi spălat.
Dar de Hanul cu Tradiții, știți? Cu pizza delicioasă ne-au sărit în ajutor, asa cum o fac mai mereu, și sunt cu inima deschisă, alături de noi, și în cadrul CEDC.
Să vă spunem și de Matryoshka? Un singur telefon am primit și o întrebare: „Cu ce vă ajutăm?” Și uite așa micul dejun pentru cei 112 copilași a fost unul copios și sănătos, cărat, ce-i drept, preț de vreo doi kilometri cu spatele.
Dar oare când un om renunță la profitul său, într-o zi în care ar avea coadă la intrare, pentru a aduce zâmbete pe chipurile unor copii ce nu au pășit în viața lor într-un loc de joacă modern și frumos, asta cum s-o mai numim? E simplu, oamenii buni de la locul de joacă SUPERFUN, au pus zâmbetele gingașe și sincere înaintea profitului.
Cultura și educația trebuie să stea la baza oricărui popor, iar când o instituție a statului iți vine în ajutor, mai spunem despre acești funcționari că nu știu decât de ei? În nici un caz. Ateneul Național din Iași ne-a facilitat accesul la un spectacol ce a trezit amintiri și celor trecuți de copilărie de ceva ani. Eugen Cristea ne-a încântat și ne-a adus aminte de măgăruș.
De șoferi nici nu mai spun. Ba o să spun, pentru că merită! Au înroșit oamenii vrednici telefonul Alinei, punându-și ziua liberă, mașina personală și răbdarea la dispoziția noastră și a mititeilor pe care i-am surprins sâmbătă.
Mândru sunt de acești români și de toți cei ce sunt alături de noi. Văd zi de zi această Românie a oamenilor buni, cu suflet mare și inima cât… Carpații. .
Iar presa? Presa cea mult hulită din toate părțile, nu știu cum se face, dar când e vorba de ai noștri copilași nu există interese, părtiniri sau facturi cu multe zerouri, ci doar suflete mari și articole cu tâlc, pentru ca lumea să știe și să vadă că avem copii în Romania, copii minunați, dar cu multe nevoi.
Si acum chiar vă rog să distribuiți!
Să facem publicitate oamenilor buni!
Merită să știe lumea de ei!