COPIII DE ZECE – ECATERINA…

Până ce ne dumirim de-adevăratelea cum e cu sintagma “pleac’ ai noștri, vin ai noștri”, sau citând pe domnul Eminescu “toate’s vechi și nouă toate”, vă îndemn și astăzi să ne guvernăm noi, cu mila Domnului, problemele.

Așa cum știți, suntem preocupați de viitor, astfel încât la școala “Glasul Vieții” formăm oameni de stat (nu degeaba). Unul dintre ei este Ecaterina, elevă în clasa a X-a. În multe ocazii, o surprind buchisind calcule complexe pe colțuri de foi A4, nu pentru că n-ar fi mai simplu pe un calculator de buzunar, dar pentru a-și antrena mintea și a o menține ageră. Când nu-i preocupată de planuri de afaceri și balanțe economice, se retrage în universul literar, tot mai bogat cu fiecare carte citită.
Ce credeți, dragi prieteni? Credeți că o să mai meargă cu pile, nepotisme și cunoștințe când o fată ca ea va ajunge în vreun for decizional, ministru de finanțe, secretar de stat? Eu cred că nu! Și știți de ce? Ecaterina are acasă o familie minunată, cu mulți frățiori și surioare, cu toții premianți. În vacanțe muncește zi și noapte pentru a-și ajuta familia și știe mai bine ca oricine, din păcate mult prea devreme, că un sistem căpușit de nepotisme și servicii nu poate să biruiască un om bine pregătit, frumos la minte și la inimă, cu Dumnezeu mereu în suflet.

Până va crește Mare, Ecaterina, are nevoie însă de cărți, ceva pregătire de specialitate, și toate celelalte lucuri necesare unui copil să-și desăvârșească formarea. Mâine, vorbim de medicină și de Evelina, iar mai spre seară, de Crăciun. Ce Crăciun? Păi, n-aveți nevoie de timp să îmbrăcăm împreună 5000 de voinici?

Bunul Dumnezeu să ne ierte și să ne învrednicească toată fapta cea bună!