moși

Am slujit sâmbătă dis-de-dimineață Dumnezeiasca Liturghie și Parastasul de obște spre pomenirea celor dragi mutați la Domnul și a celor ce nu are cine să-i pomenească. Mai apoi, am poposit câteva zeci de minute și-n cimitire, pentru ca la prânz să binecuvântez bucatele gătite cu grijă spre îndestularea copiilor din casele CEDC, dar mai cu seamă spre luminarea bunilor și străbunilor din Ceruri.

Pretutindeni am întâlnit oameni smeriți, alergând încoace și încolo, cu făclii de lumină într-o mână, iar în cealaltă cu bunătăți lumești ca să dăruiască și celor lipsiți, dar care nu uită să – i poarte în rugăciuni și pe cei răposați, bucurie.

Se întreabă unii curioși sau, mai curând, răutăcioși: au nevoie morții de mâncare, băutură și lumină?

Ei nu, dar sărmanii au. Iar bunătatea noastră și rugăciunea plină de recunoștință a celor flămânzi nu numai că pot muta munții, dar mai cu seamă, dacă sunt scăldate în Harul Domnului Iisus Hristos transformă în energie dumnezeiască, în lumină nepieritoare, tot nesomnul și osteneala noastră.

Domnul Iisus Hristos să-i odihnească cu sfinții pe cei mutați la Cer și să vă miluiască cu Harul Său!